ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3920/2019

Ședința publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 8.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.1.1, instanța a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2015 în soluționarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

Împotriva acestei încheieri de ședință a formulat cererea de revizuire revizuentul-reclamant A..

În motivarea cererii de revizuire acesta a învederat că nu a fost citat pentru soluționarea cererii sale, iar soluția pronunțată în cauză este rezultatul unor grave greșeli materiale.

În plus, a mai învederat că instanța nu a ținut cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei în susținerea cererii sale, motiv pentru care încheierea de ședință este netemeinică și nelegală.

A reiterat susținerile din cuprinsul cererii de acordare a ajutorului public judiciar, în sensul că este o persoană cu dizabilități, având un venit lunar mic, motiv pentru care apreciază că trebuia admisă cererea sa de acordare a ajutorului public judiciar.

Intimata pârâtă Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în raport de obiectul acesteia, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză Curtea de Apel București a reținut că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Prin decizia civilă nr. 3377 din 7 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca neîntemeiată.

A respins cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant A. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 8.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.1.1, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Directia Impozite și Taxe Locale Primaria Sectorului 5, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulate. Pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului așa cum a fost formulat. A susținut totodată că înțelege să invoce excepția inadmisibilității apărărilor formulate de către intimată, având în vedere că aceasta în mod greșit a precizat că are calitatea de revizuient și nu de recurent-reclamant.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de recurs de către reclamant, în ceea ce privește capătul de cerere din recurs privind cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat.

Verificând respectarea termenului de declarare a căii de atac, în raport cu obiectul cererii deduse judecății, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 48 de ore de la pronunțare prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deoarece hotărârea recurată a fost pronunțată la 07.06.2016, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 02.08.2016 .

Având în vedere data pronunțării hotărârii recurate, rezultă că ultima zi de declarare a recursului, calculată potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ., era data de 09.06.2016.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 185 alin (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității formulării cererii de recurs de către reclamant, în ceea ce privește capătul de cerere din recurs privind soluționarea cererii de revizuire astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmsibil.

În raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și cu dispozițiile art. 513 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., se constată că Decizia nr. 3377 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal este definitivă. Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri date asupra unei cereri de revizuire formulată împotriva unei încheieri de ședință definitive (încheierea din 08.02.2016), prin care instanța a respins cererea de reexaminare a petentului A., împotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2015 în soluționarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, decizie care este definitivă.

Potrivit art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 200 alin. (6) C. proc. civ., încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare este definitivă.

Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei pronunțate în revizuire, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca inadmisibil, în ceea ce privește soluția instanței de fond privind cererea de revizuire.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 496 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 3377 din 7 iunie 2016 în ceea ce privește soluția instanței de fond privind cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Va respinge ca inadmisibil recursul formulat în ceea ce privește soluția instanței de fond privind cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3377 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția instanței de fond privind cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește soluția instanței de fond privind cererea de revizuire.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2019.