ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3905/2020

Ședința publică din data de 24 iulie 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 6143 din 4 decembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității recursului invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 21 mai 2019 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că încheierea recurată a fost pronunțată la data de 21 mai 2019, iar declarația de recurs a fost înregistrată la data de 28 mai 2019 (dosar recurs), peste termenul legal de 5 zile care curgea de la pronunțare, în cazul recurentului care a fost prezent la termenul de judecată stabilit de către Curtea de Apel Târgu- Mureș.

Împotriva deciziei nr. 6143 din 4 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat contestație în anulare.

În motivare se arată că instanța a respins cererea de intervenție formulată, iar termenul pentru a formula recurs este de 5 zile de la pronunțare.

Contestatorul susține că a formulat recurs chiar a doua zi, așa cum rezultă din Tichetul recomandat anexat, respectând astfel termenul legal, așa cum este stipulat la art. 183 alin. (1) din C. proc. civ.

Faptul că din motive neimputabile recursul a ajuns la Curtea de Apel Tg-Mureș la data de 28 mai 2019 și a fost înregistrat atunci nu are nici o relevanță, astfel excepția tardivității, invocată și admisă de instanță nu se poate susține.

În opinia contestatorului că sunt incidente prevederile art. 503. alin. (2) punctul 2. din C. proc. civ., pentru că în mod evident dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4.instanta de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1,2 si 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Deci, pentru a promova contestație în anulare se cere, pe o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.

Prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. se referă exclusiv la contestația în anulare specială. Se reține așadar că pe calea contestației în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres și limitativ prevăzute de lege (necompetența, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, nepronunțarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauza).

Astfel, greșeala materială trebuie să fie una evidentă, săvârșită de instanță urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluția pronunțată de instanța a cărei hotărâre este atacată. Textul de lege se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecății procesului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

În cauză, Înalte Curte reține că aspectele invocate de contestator nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială" în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., deoarece instanța de recurs, analizând actele și lucrările dosarului, în mod temeinic a apreciat că recursul este tardiv formulat.

Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 6143 din 4 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iulie 2020.