ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1635/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 25 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Târgu Mureș, au solicitat:

- anularea Deciziei nr. 180/DE/01.10.2018, emisă de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin care s-a dispus că, începând cu data de 23 iulie 2018, specialiștii IT din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, Tribunalului Mureș și Tribunalului Specializat Mureș beneficiază de drepturile salariate prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menționată;

- obligarea pârâtei de rând 3 la emiterea unei noi decizii de salarizare a specialiștilor IT din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, Tribunalului Mureș, Tribunalului Harghita și Tribunalului Specializat Mureș, cu respectarea prevederilor Legii nr. 207/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 și a Legii nr. 153/2017, în sensul de a se dispune salarizarea reclamanților cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate pe care o are fiecare specialist IT în parte, și nu prin aplicarea unui procent general, corespunzător unei vechimi în funcție de 0-3 ani;

- obligarea pârâților de rând 1-2 la plata drepturilor salariale stabilite conform capătului de cerere anterior, începând cu data de 23 iulie 2018, respectiv obligarea pârâților de rând 1-2 la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care consideră că sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial.

Prin încheierea din data de 23 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția conexității, și s-a dispus conexarea la dosarul nr. x/2019.

Prin cererea înregistrată la data de 09 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. (acesta din urmă fiind singurul care nu se regăsește în acțiunea din dosarul nr. x/2019), în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Târgu Mureș, au solicitat:

- anularea Deciziilor nr. 44/DE/05.03.2019 și 67/DE/03.04.2019, emise de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin care s-a dispus că, începând cu data de 20 februarie 2019, specialiștii IT din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, Tribunalului Mureș și Tribunalului Specializat Mureș beneficiază de drepturile salariate prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menționată;

- obligarea pârâtei de rând 3 la emiterea unei noi decizii de salarizare a specialiștilor IT din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, Tribunalului Mureș, Tribunalului Harghita și Tribunalului Specializat Mureș, cu respectarea prevederilor Legii nr. 207/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 și a Legii nr. 153/2017, în sensul de a se dispune salarizarea reclamanților cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate pe care o are fiecare specialist IT în parte, și nu prin aplicarea unui procent general, corespunzător unei vechimi în funcție de 0-3 ani;

- obligarea pârâților de rând 1-2 la plata drepturilor salariale stabilite conform capătului de cerere anterior, începând cu 20 februarie 2019, respectiv 01 martie 2019, respectiv obligarea pârâților de rând 1-2 la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care consideră că sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial.

Prin sentința civilă nr. 832 din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererile privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Târgu Mureș, ca nefondate.

Împotriva sentinței civile nr. 832 din 25 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții reclamanții A., L., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererilor de chemare în judecată conexate.

În cauză nu s-au formulat întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)". Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută".

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 832 din 25 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 10 ianuarie 2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 27 ianuarie 2020, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă la poștă la data de 28 ianuarie 2020 .

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 28 ianuarie 2020, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 27 ianuarie 2020.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge recursul declarat de reclamanții A., L., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. împotriva sentinței civile nr. 832 din 25 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității.

Respinge recursul declarat de reclamanții A., L., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. împotriva sentinței civile nr. 832 din 25 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2022.