ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 308/2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 218/A/2017 pronunțată la data de 12 aprilie 2017 în Dosarul nr. x/2012, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta A. S.A., împotriva Sentinței nr. 24 din 12.03.2015, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în Dosarul nr. x/2012.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, pârâta A. S.A., la data de 19.01.2018 (data poștei înscrisă pe plicul de expediere, dosar recurs).

Față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția tardivității formulării recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 5.370 din 13 decembrie 2018 a respins, ca tardiv declarat, recursul formulat de pârâta A. S.A. împotriva Deciziei nr. 218/A/2017 din 12 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că Decizia nr. 218/A/2017 din 12 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 28 decembrie 2017, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul instanței de apel, iar calea de atac a fost declarată la data de 19.01.2018, conform datei poștei înscrise pe plicul de expediere, dosar recurs.

Or, față de dispozițiile art. 301 coroborate cu cele ale art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data de 28 decembrie 2017, împlinindu-se la 15 ianuarie 2018.

Ca atare, formularea în cauză a recursului de către pârâtă la data de 19 ianuarie 2018 a fost făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege, aspect care conduce la stingerea dreptului procedural în temeiul căruia instanța ar fi putut să supună examinării calea de atac.

Termenul imperativ de 15 zile în care se poate formula cerere de recurs împotriva unei hotărâri judecătorești, este socotit de la momentul comunicării respectivei hotărâri, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții.

În speță, așadar, s-a reținut că, recurenta a încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de recurs nu au fost analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 5.370 din 13 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a formulat contestație în anulare contestatoarea A. S.A. înregistrată la data de 17 decembrie 2018 pe rolul secției I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acesteia și anularea deciziei atacate.

Contestatoarea susține în esență că hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât instanța nu a observat faptul că recurenta a primit copia hotărârii comunicate în apel la data de 03 ianuarie 2018, calculând termenul de recurs de la 29 decembrie 2017.

Ignorarea zilei la care recurenta a primit hotărârea pronunțată în apel, în funcție de data la care a calculat termenul de introducere a recursului este o eroare materială a instanței de recurs, care influențează drepturile procesuale ale părții.

În ceea ce privește comunicarea hotărârii pronunțate în apel, contestatoarea arată că a solicitat Oficiului Poștal x București să confirme că recomandata nr. x a fost comunicată la 03 ianuarie 2018, având în vedere faptul că dovada de transmitere a fost completată în mod incorect în fals.

În răspunsul primit se menționează că factorul poștal s-a deplasat la adresa destinatarului la 29 decembrie 2017 în jurul orei 8:30 unde a găsit biroul închis.

În realitate, arată contestatoarea în data de 29 decembrie 2017 biroul a fost deschis, sens în care a atașat condica de prezență. Această probă este în contradicție cu declarația factorului poștal.

Contestatoarea mai arată că împotriva factorului poștal B. cât și împotriva Companiei Naționale Poșta Română a Oficiului Poștal x a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual aceasta fiind înregistrată sub nr. x din 11 decembrie 2018.

Pe cale de consecință, hotărârea pronunțată în recurs este rezultatul unei evidente greșeli materiale prin neobservarea falsului căruia s-a ajuns la concluzia că pății i-a fost comunicată copia hotărârii din apel la 29 decembrie 2018, în ciuda faptului că a arătat instanței de recurs că acestea nu corespuns realității.

Contestatoarea a solicitat prin cererea de contestație în anulare și suspendarea executării silite a deciziei atacate, în temeiul dispozițiilor art. 3191 C. proc. civ., cerere respinsă ca rămasă fără obiect prin încheierea de ședință de la 21 februarie 2019.

În combaterea contestației în anulare, intimata S.C. C. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvență D. și E. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție și excepția inadmisibilității având în vedere că motivele invocate nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ.

Prin Încheierea nr. 6 din 16 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a civilă, la data de 23 ianuarie 2019.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul de contestație în anulare invocat, constată că este nefondat urmând ca cererea să fie respinsă pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că aspectele invocate în sprijinul excepției inadmisibilității contestației în anulare reprezintă în realitate apărări de fond care urmează a fi analizate o dată cu fondul cauzei.

Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În cauza de față, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. susținând că soluția dată prin decizia a cărei anulare se solicită este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât comunicarea deciziei pronunțate în apel are la bază falsul în ceea ce privește data de comunicare, care nu este 29 decembrie 2017, ci 03 ianuarie 2018.

Aspectul invocat de contestatoare privind soluția pronunțată în recurs nu poate duce la admiterea contestației în anulare, întrucât nu poate fi încadrat în motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială și omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).

Având în vedere caracterul de excepție al textului mai sus enunțat care rezultă din formularea "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare ..." analiza susținerilor privind existența unei "greșeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale și pentru verificarea cărora nu este necesară reaprecierea probelor administrate.

În contextul precizat se constată că prin motivele evocate care vizează aprecierea și interpretarea înscrisurilor care au stat la baza respingerii recursului ca tardiv formulat, contestatoarea a criticat decizia instanței de recurs cu privire aspecte tranșate motivat de instanța de recurs.

Întreaga argumentare duce cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea soluției, printr-o reanalizare a dovezilor de comunicare a deciziei, care au fost interpretate greșit. Asupra aspectului dezvoltat de contestatoare instanța de recurs a făcut o apreciere, iar faptul că aceasta nu este însușită de parte nu o îndreptățește la o nouă judecată, nefiind vorba de o greșeală materială.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.A., împotriva Deciziei nr. 5.370 din 13 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva Deciziei nr. 5.370 din 13 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2019.

GGC - ED