ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1240/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Specializat Mureș, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- constatarea încălcării de către pârâtă a prevederilor contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare pentru persoane juridice nr. x/06.09.2010, anularea facturii nr. x/09.10.2017 și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 204.273,80 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1350 C. civ. și art. 13 alin. (1) din contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare pentru persoane juridice nr. x/06.09.2010.

Prin sentința nr. 50/04.06.2018 Tribunalul Specializat Mureș a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă.

Tribunalul Mureș, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 962/21.09.2018, a admis excepția necompetenței materiale funcționale și a declinat competența de soluționarea a cauzei, în favoarea Tribunalului Specializat Mureș. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Mureș, secția Civilă și Tribunalul Specializat Mureș și a trimis dosarul Curții de Apel Târgu Mureș, în vederea soluționării conflictului de competență.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 576/CF/30.10.2018, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Cauza a fost reînregistrată la 16 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Specializat Mureș, sub nr. x/2018*.

Prin încheierea din 10 decembrie 2018 Tribunalul Specializat Mureș a încuviințat pentru pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul reclamantei propusă de către pârâtă și s-au dispus măsurile necesare în vederea administrării probelor încuviințate.

Prin sentința nr. 17/11.03.2019, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 10.12.2018 reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins prin decizia nr. 329/A/26.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La data de 11 noiembrie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 329/A/26.09.2019, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat acestui motiv recurenta-reclamantă a invocat faptul că instanța de apel a aplicat în mod greșit normele de drept material referitoare la răspunderea civilă contractuală, respectiv art. 1350 C. civ.

Sub acest aspect, s-a arătat că instanța a constatat, ca urmare a recunoașterii de către pârâtă, că sigiliul aplicat asupra robinetului de la by pass a fost montat necorespunzător de angajații B. S.A., însă aceeași instanță a respins acțiunea, apreciind, în final, că nu a avut loc o încălcare a dispozițiilor contractuale de către pârâtă.

În opinia recurentei, această soluție este eronată, deoarece din probatoriul administrat în cauză a rezultat că influențarea consumului de apă s-a realizat ca urmare a acțiunii pârâtei, care a montat greșit sigiliul pe contoarele de apă.

A arătat că interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material se datorează pronunțării soluției pe baza unei prezumții judiciare eronate și nefondate. Mai exact, a susținut că prezumția instanței bazată pe simplul fapt că acțiunea de montare greșită a sigiliului nu putea conduce prin ea însăși la producerea rezultatului și că singura parte interesată în manipularea consumului de apă ar fi fost reclamanta, nu poate fi primită.

Recurenta-reclamantă consideră că instanța nu a avut la bază suficiente date pentru a stabili în acest mod o prezumție, în sensul realizării unui consum fraudulos, motiv pentru care a înțeles să invoce dispozițiile art. 329 C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul prezumțiilor lăsate la luminile și înțelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins".

Mai mult, a relevat faptul că de la data montării sigiliului și până la 2 august 2017, când a avut loc controlul realizat de către angajații pârâtei, nu a avut acces la contoare decât reprezentanții S.C. B. S.A., astfel încât o eventuală manipulare a contoarelor de către societatea reclamantă este vădit exclusă, deoarece reprezentanții acesteia nu au pătruns niciodată în cămin.

Recurenta a mai susținut că nu sunt întrunite condițiile pentru a opera prezumția judiciară, deoarece un interes în manipularea contoarelor avea pârâta S.C. B. S.A., aceasta fiind cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv obligația de a instala în mod corect sistemul de înregistrare a consumului și de a verifica periodic buna lui funcționare, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare pentru persoane juridice nr. x din 06.09.2010.

Pentru aceste argumente, recurenta a apreciat că instanța a constatat, în mod greșit, că nu există o încălcare a prevederilor contractului anterior menționat.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei atacate, arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii sale contractuale.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la 28.01.2020 recurenta-reclamantă a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimată, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material referitoare la răspunderea civilă contractuală.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin care s-a propus anularea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din același cod.

Prin încheierea din 25 martie 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă a formulat punct de vedere la raport prin care a arătat că se impune respingerea excepției nulității recursului, întrucât a argumentat juridic nelegalitatea invocată prin indicarea dispozițiilor legale încălcate.

Intimata-pârâtă a depus la dosar punct de vedere la raport, solicitând admiterea excepției nulității recursului.

Ulterior, s-a fixat termen la 1 iulie 2020 pentru examinarea recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepția nulității recursului, în temeiul art. 248 C. proc. civ., asupra căreia se rețin următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat trebuie să se arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate.

Din analiza argumentelor expuse de societatea recurentă în cuprinsul cererii de recurs se constată că nu pot fi desprinse greșelile identificate și imputate instanței, motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat generic și formal.

Astfel, în motivarea recursului se invocă faptul că instanța a respins acțiunea promovată de reclamantă, reținându-se, în mod greșit, că pârâta nu a încălcat dispozițiile contractuale, deși, din probele administrate în cauză a rezultat că influențarea consumului de apă s-a realizat ca urmare a acțiunii pârâtei, care a montat greșit sigiliul pe contoarele de apă.

Or, nu se poate considera că aceste afirmații ale recurentei reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori aplicate greșit de către instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de aceasta în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

În realitate, sub aparența aplicării eronate a dispozițiilor din C. civ. referitoare la răspunderea civilă contractuală, recurenta invocă împrejurarea că instanța de apel a reținut greșit situația de fapt cu privire la culpa intimatei, având în vedere că angajații acesteia au montat defectuos sigiliul aplicat asupra robinetului de la by pass, care a influențat consumul de apă. Totodată, recurenta evocă o greșită evaluare a probatoriului administrat, cu referire la prezumția judiciară, urmărind să obțină o nouă evaluare a fondului pretențiilor și a materialului probator, incompatibile cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Toate aceste împrejurări reprezintă critici de netemeinicie care nu pot fi cenzurate în cadrul controlului de nelegalitate.

Înalta Curte reamintește că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.

Motivarea recursului nu înseamnă doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

În speță, criticile formulate nu pot fi încadrate, în condițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același act normativ și nici nu au fost identificate alte motive de ordine publică ce ar putea fi invocate, din oficiu, de către instanță.

Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 329/A/26.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iulie 2020.