ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată la 16 mai 2016 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. SA a chemat în judecată pe pârâtele B. SA, în calitate de pârâtă de rd. I și SC C. SRL în calitate de pârâta de rd. II, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 9729,03 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate de A. SA, în calitate de asigurător al D. SRL, pentru pagubele suferite în urma evenimentului din data de 09.07.2014, plata dobânzii legale de la data de 15.09.2015 până la data achitării integrale a debitului.

Prin Sentința civilă nr. 4846/2016 din 14 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă cererea reclamantei, ca prescrisă.

De asemenea, a fost obligată reclamanta la plata către pârâta SC C. SRL a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. SA a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Mureș, sub același număr de dosar, iar prin Decizia nr. 411/A din 28 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a apelului declarat, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Prin Decizia nr. 904/2017 din 7 noiembrie 2017, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a apelului, în favoarea Tribunalului Specializat Mureș, reținând în acest sens că față de obiectul și natura cauzei, litigiul este unul cu profesioniști. Constatându-se existența conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș, secția civilă și Tribunalul Specializat Mureș, s-a suspendat judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în vederea soluționării acestui conflict.

Prin Sentința civilă nr. 22/CF din 15 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta A. SA împotriva Sentinței civile nr. 4846/2016 din 14 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, în Dosar nr. x/2016, a fost stabilită în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș sub număr de dosar x/2016.

Prin Decizia nr. 156/A din 20 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în Dosarul nr. x/2016, a fost respins apelul declarat de apelanta A. SA, în contradictoriu cu SC C. SRL și B. SA, împotriva Sentinței civile nr. 4846/2016 din 14 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/2016; a fost obligată apelanta A. SA la plata către intimata SC C. SRL a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, A. SA a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La termenul de judecată din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului, iar prin Decizia nr. 1889/R din 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția invocată și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a recursului, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul a fost înregistrat la 5 noiembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.: "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Târgu Mureș, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.: "nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 156/A din 20 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV