ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3640/2019

Ședința publică din data de 26 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul A., solicitând instanței să constate calitatea acestuia de lucrător al Securității.

Prin sentința civilă nr. 1366 din data de 21.04.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. A admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 1366 din data de 21.04.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului deoarece nu a analizat cu rigoare conținutul Notei de Constatare nr. x/17.03.2015, cât și a acțiunii în constatare înregistrată la C.N.S.A.S. nr. RCG 2233/15, din care rezultă încălcări grave de către C.N.S.A.S. a normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, atât prin interpretări eronate, cât și prin utilizarea unor probe imaginare fără suport juridic sau care nu au nicio legătură cu cauza.

Analizând pe fond starea de fapt, prin prisma prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și a probelor existente la dosar, nu i se poate reține calitatea de lucrător al securității, fapt susținut și de faptul că toate materialele informative prezentate de recurent scot în evidență o atitudine corectă față de toate persoanele avute în atenție. Niciuna dintre persoanele vizate nu a suferit vreo consecință în planul așa-zisei îngrădiri a unor drepturi și libertăți fundamentale, așa cum a reținut instanța de fond.

În sentința recurată, instanța de fond a preluat conținutul acțiunii în constatare și a concluzionat că recurentul-pârât a avut calitatea de lucrător al securității printr-o interpretare subiectivă, trunchiată și unilaterală a legii.

Arată că a desfășurat activitatea într-o instituție militară, care a fost guvernată de legi, ordine și regulamente speciale.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 definește la art. 2 lit. a) actul de comandament cu caracter militar drept "actul administrativ referitor la probleme strict militare ale activității din cadrul forțelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanților de a da ordine subordonaților în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război sau, după caz, la îndeplinirea serviciului militar".

Activitățile informativ-operative concrete desfășurate de recurentul-pârât au fost cele din arsenalul serviciilor de informații, expres stipulate în ordinele și instrucțiunile președintelui C.S.C./ministrului de interne/șefului DSS, care erau elaborate în baza prevederilor Constituției și ale legilor în vigoare și reglementau în detaliu munca de informații.

În acțiunea în constatare se precizează că pârâtul a încălcat prevederile art. 28 din Constituția României din anul 1965 prin îngrădirea dreptului la libera exprimare a persoanei. Este adevărat că în art. 28 din vechea Constituție se prevede că "Cetățenilor RSDR și se garantează libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor și demonstrațiilor", însă art. 29 din aceeași lege precizează că "libertatea cuvântului, a presei etc. nu poate fi folosită în scopuri potrivnice orânduirii socialiste și a intereselor celor ce muncesc" și că "orice asociație cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisă, iar participarea la asemenea acțiuni este pedepsită de lege".

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2019.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor intimatului-reclamant invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a investit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a recurentului-pârât A..

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că potrivit dispozițiilor art. 7 și 8 din O.U.G. nr. 24/2008, calitatea procesuală pasivă este determinată de aprobarea de către Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a notei de constatare întocmită de direcția de specialitate cu privire la calitatea pârâtului de lucrător al Securității, iar verificarea de către instanța de judecată a îndeplinirii condițiilor pentru constatarea acestei calități privește fondul cauzei, nu calitatea procesuală pasivă.

Astfel, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a efectuat verificări ca urmare a solicitării formulate de către B., potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru tatăl său C., titularul dosarului de urmărire informativă I 210085.

În cauză nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de ofițer al fostei Securității, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate.

Prima instanță a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivele de recurs, recurentul reiterează apărările formulate pe fondul cauzei, încercând să acrediteze ideea că prin activitățile desfășurate în calitate de locotenent, locotenent major și maior, în cadrul I.J.S. Cluj, nu a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, însă aceste susțineri sunt nefondate.

Potrivit definiției legale a conceptului de lucrător al Securității cuprinsă în art. 2 lit. a) din ordonanța de urgență, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Ca atare, pentru constatarea calității de lucrător al Securității este necesar întrunirea a două condiții:

- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989;

- acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, în mod corect a reținut instanța de fond că recurentul-pârât avea atribuții pe linie de Securitate și a deținut calitatea de ofițer în cadrul Ministerului de Interne, Inspectoratul Județean Cluj, în perioada menționată de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aspecte rezultate din cuprinsul notelor-raport din datele de 20.11.1970 și 29.12.1970, depuse în dosarul de fond.

Cu privire la cea de-a doua condiție, după cum în mod argumentat a reținut și prima instanță, raportat la actele depuse la dosar (notele informative a sursei "D." din data de 7.05.1970, 27.06.1970, 02.10.1970 21.10.1970, aflate în dosarul individual al numitului C. I 210085, vol. II, nota-raport întocmită de pârâtul A., la data de 20.11.1970, aflată în dosarul individual al numitului C. I 210085, vol. II), recurentul-pârât a participat activ la supravegherea informativă a lui C., fost student la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca, traducător în cadrul Întreprinderii Tehnofrig, Institutul de Cercetare Științifică de mașini și instalații pentru industrie alimentară și frigorifică Cluj-Napoca, membru al organizației de tineret a E., arestat în anul 1948, condamnat prin sentința nr. 154/1949 a Tribunalului Militar Cluj la 10 ani temniță grea pentru activitate în organizația subversivă "F." și eliberat la data de 18.11.1957.

Desfășurarea de către recurentul-pârât a activităților ce rezultă din examinarea înscrisurilor sus-menționate a avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a persoanei urmărite, incluzând preocupările, anturajul și relațiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale.

Această activitate de urmărire informativă, în modalitățile expuse mai sus, a fost de natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin urmare, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată afirmația intimatului-reclamant potrivit căreia activitățile desfășurate de recurnetul-pârât, în cadrul dosarului nr. x vol. 2, 3 și 4, privindu-l pe tatăl titularului cererii înregistrate la C.N.S.A.S. sub nr. x/6.03.2014, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute acestuia: dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Demersurile organelor de Securitate, inclusiv ale recurentului-pârât care s-a implicat nemijlocit în acest caz, nu au rămas fără rezultat, o dovadă în acest sens fiind faptul că cel urmărit a fost condamnat pentru activitatea legionară desfășurată.

Recurentul-pârât nu își poate justifica acțiunile prin invocarea dispozițiilor art. 28 din Constituția României din 1965 în sensul că s-ar fi avut în vedere garantarea siguranței naționale, a ordinii publice, a reputației altor persoane, a bunăstării generale, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă vreun indiciu în sensul că persoana urmărită informativ ar fi desfășurat, în perioada de referință, activități de natură să aducă atingere acestor valori sociale și că măsurile întreprinse ar fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a încălcat în mod evident drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei urmărite, împrejurări de fapt ce conduc univoc către concluzia că soluția primei instanțe, de constatare a calității de lucrător al Securității a pârâtului A. este justă.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A., împotriva sentinței nr. 1366 din 21 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.