ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4168/2019

Ședința publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2016, la data de 19.05.2016, reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A., urmare a verificărilor efectuate în baza cererii formulate de petiționarul B.., pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

Prin sentința nr. 3680 din 22 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A..

S-a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În baza motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

Recurentul- pârât a arătat că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece elementele de fapt dovedite nu confirmă ipoteza juridică, în condițiile în care nu s-a reținut nicio legătură de cauzalitate intre verificările efectuate în calitate de ofițer investigator și activitatea petiționarului B..

In acest context a fost invocată și excepția autorității de lucru judecat întrucât, a arătat recurentul, aceleași fapte au făcut obiectul sesizării C.N.S.A.S. în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, s-a arătat că instanța de fond nu a putut aprecia că activitățile desfășurate de către recurentul - pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum sunt ele definite prin art. 17 pct. 1 al Pactului internațional privind drepturile civile și politice.

Astfel, din dosar rezultă că recurentul - pârât avea calitatea de ofițer de investigații în cadrul Ministerului de Interne - Inspectoratul Județean Galați - Securitate - Serviciul "F", specializat în efectuarea de verificări la solicitarea unor beneficiar din interiorul ministerului cât și al altor instituții externe, iar nu de ofițer de filaj, iar reținerea că Serviciul "F" este o structură de sine stătătoare de filaj, nu corespunde realității.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a arătată că hotărârea pronunțată reproduce susținerile intimatului - reclamant și cuprinde aprecieri de ordin general, ceea ce conduce la concluzia că este nemotivată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 29 martie 2017 intimatul - reclamant Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat, în raport de prevederile legale în materia dedusă judecății și de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat ca inadmisibilă, demararea verificărilor efectuându-se la cererea unei persoane fizice care își exercită dreptul de acces la propriul dosar.

Pe fondul cererii s-a susținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, prin cererea nr. x/25.07.2013, adresată C.N.S.A.S. de către petiționarul B.., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, invocată în recurs de recurentul- pârât, acesta a susținut că pentru aceleași fapte/cotă C.N.A.S., s-a constituit dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs pornind de la dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd că "persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului".

Așadar, legea reglementează dreptul titularului sesizării de a avea acces la propriul dosar de urmărit și de a identifica persoanele care au contribuit la instrumentarea dosarelor, constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securițății făcându-se prin hotărâre judecătorească, pe baza probelor administrate în fiecare caz în parte cu privire la contribuția avută la instrumentarea dosarelor.

In ceea ce privește dosarul nr. x/2015 se constată că este vorba despre un alt pârât, respectiv, C., nefiind îndeplinită condiția triplei identități, a părților, cauzei și obiectului, prevăzută de art. 431 din C. proc. civ. pentru a se putea reține autoritatea de lucru judecat.

In ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârea atacată este amplu motivată, răspunzând chestiunilor de fapt și de drept care au fost supuse judecății în fața sa, cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și a naturii înscrisurilor menționate în cuprinsul notei de constatare nr. x/17.11.2014 din perspectiva art. 2 alin. (1) pct. c) din legea nr. 554/2004.

Totodată, critica recurentului sub aspectul aprecierilor de ordin general a sentinței este pur formală, nefiind susținută.

Prin urmare, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursului formulat de pârât, în privința criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, este lucrător al Securității orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Motivul pentru care prima instanță a admis acțiunea a fost acela că, potrivit Adresei I.J. Galați - Securitate, Serviciul F, către Serviciul II/A din 07.05.1988, dactilografiată, semnată olograf de către lt. Maj. A., (aspect necontestat de recurent) și aprobată de D., s-a urmărit și s-au obținut date referitoare la anturajul, preocupările și viața de zi cu zi a celui urmărit, ceea ce reprezintă în mod evident o imixtiune în viața privată a acestuia.

Această concluzie denotă interpretarea corectă a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2004, care instituie două condiții cumulative: să fie vorba despre un ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate și să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul se apără invocând atribuțiile de serviciu, însă, deși exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale poate fi restrâns pentru protejarea unui interes legitim public, cum ar fi apărarea securității naționale, o asemenea ingerință este admisibilă numai dacă este necesară într-o societate democratică și proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere existenței dreptului sau a libertății înseși.

În speță, însă, activitatea intimatului - pârât nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, pentru că a vizat o persoană supravegheată informativ pentru comentarii necorespunzătoare la adresa orânduirii sociale și avându-se în vedere legătura de rudenie cu mama, autoare de înscrisuri cu un conținut necorespunzător și cu un unchi din Spania, la care și-a manifestat dorința de a pleca, aspecte care nu reprezintă împrejurări rezonabile care să confere legitimitate ingerinței în viața privată și în libertatea de exprimare.

Totodată, criticile privind distincția dintre noțiunile de "ofițer de investigații" și "ofițer de filaj", nu prezintă relevanță din perspectiva condițiilor prevăzute de textul de lege mai sus arătat, importantă fiind ingerința în viața privată, principiu consacrat la acea dată în art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile și Politice.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II - a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 3680 din 22 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.