ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 903/2020

Ședința publică din data de 29 mai 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub numărul x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - CASA LOCALĂ DE PENSII SECTOR 3, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța:

I. În contradictoriu cu ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE:

- să constate, în aplicarea deciziei nr. 23/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 797 din data de 27 octombrie 2015, obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., că majorarea reglementată de O.G. nr. 10/2007, de 18% (2%, 5%, 11%) reprezintă un drept câștigat, existând în patrimoniu la data stabilirii pensiei de serviciu, 1 noiembrie 2009, prin decizia de stabilire a pensiei de serviciu nr. x din data de 17 decembrie 2009, în baza sentinței civile nr. 1109 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, irevocabilă prin decizia nr. 4053 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, pe ale cărei efecte juridice s-a întemeiat dezlegarea în drept a sintagmei "indemnizație avută", dată prin decizia nr. 23/2015 a Înaltei Curți, menționată;

- să oblige pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE la refacerea adeverinței nr. x din data de 6 martie 2017 pentru actualizarea pensiei de serviciu, pe care a comunicat-o, din oficiu, Casei de Pensii Sector 3, în sensul în care să ateste: în titlu - temeiul de drept al actualizării, respectiv articolul 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare; în conținut - data emiterii deciziei de pensionare, ca fiind 17 decembrie 2009, în loc de 1 februarie 2015, transpusă din conținutul primei decizii de actualizare emise la 16 februarie 2015; indemnizația brută lunară majorată, astfel: 1) indemnizația brută lunară, majorată la data punerii în plată a pensiei de serviciu, 15 ianuarie 2015, care să includă, în plus, majorarea de 18% prevăzută de O.G. nr. 10/2007, existentă în patrimoniu la data stabilirii pensiei de serviciu, 1 noiembrie 2009; 2) indemnizația brută lunară de la pct. 1) majorată cu 10% în baza Legii nr. 293/2015, începând cu data de 1 decembrie 2015: 3) indemnizația brută lunară (rezultată la pct. 2) majorată prin aplicarea valorii de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 1 octombrie 2016, la care se adaugă majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 (Ordinele nr. 283/25.10.2016 și 350/28.11.2016 ale Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și Hotărârea Plenului CSM nr. 887/17.01.2017 pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 794 din data de 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale);

II. În contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI:

- să oblige pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI să procedeze la: revizuirea deciziilor de actualizare a pensiei de serviciu subsecvente deciziei de pensionare nr. x din data de 17 decembrie 2009, emise sub acest număr la 16 februarie 2015, 12 septembrie 2016 și 30 mai 2017, în sensul punerii de acord a cuantumului pensiei de serviciu stabilit prin acestea cu legea, cu dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii lor; la acordarea și plata diferențelor dintre sumele plătite și încasate în baza deciziilor de actualizare revizuite și sumele legal cuvenite, aplicând algoritmul de calcul reglementat de art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în vigoare la indemnizațiile brute lunare majorate atestate de angajator și la sporurile înscrise în carnetul de muncă din luna octombrie 2009, aflat în copie certificată de aceasta în dosarul de pensie; la efectuarea rectificărilor necesare în decizia de actualizare a pensiei de serviciu emisă la 30 mai 2017, pentru corelarea obiectului cu temeiul legal al actualizării - art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 forma în vigoare; cu indemnizația brută lunară majorată la data de 1 octombrie 2016 atestată de angajatorul Înalta Curte de Casație și Justiție și cu sporurile înscrise în carnetul de muncă din luna octombrie 2009; la rectificarea mențiunilor privind data stabilirii drepturilor și a vârstei la data pensionării, în raport cu înscrierile din decizia de pensionare nr. x din data de 17 decembrie 2009, decizia primară, de înscriere a dreptului la pensie.

La data de 14 septembrie 2017, reclamanta a depus cerere precizatoare și completatoare, prin care a precizat capătul 2 din cererea I, formulată în contradictoriu cu ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, în sensul:

"indemnizația brută lunară majorată din decembrie 2014 luată în calcul la data punerii în plată a pensiei de serviciu, 15.01.2015, și, distinct, această indemnizație care să includă și majorarea de 18% prevăzută de O.G. nr. 10/2007 în baza deciziei Înaltei Curți nr. 23/2015 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept existentă în patrimoniu la data stabilirii pensiei de serviciu: 01.11.2009";

"Sau, dacă s-a pus în aplicare recomandarea CSM din Hotărârea nr. 15036 din 04.07.2017, 1) indemnizația brută lunară majorată din decembrie 2014 luată în calcul la data punerii în plată a pensiei de serviciu, 15.01.2015, și, distinct, această indemnizație care să includă și majorarea de 18% prevăzută de O.G. 1012007 în baza deciziei Înaltei Curți nr. 23/2015 - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept existentă în patrimoniu la data stabilirii pensiei de serviciu: 01.11.2009"; 2) indemnizația brută lunară majorată cu valoarea de referință de 405 RON la data de 09.04.2015; 3) indemnizația brută lunară astfel majorată +10%, începând cu 01.12.2015."

Prin aceeași cerere, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată I, formulată în contradictoriu cu pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu un nou capăt de cerere, 3) prin care a solicitat, în baza art. 81 din Legea nr. 303/2004, modificată și completată, obligarea Înaltei Curți de Casație si Justiție la plata indemnizației de pensionare egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii, cu luarea în calcul a indemnizației de încadrare brute corespunzătoare funcției similare din luna iunie 2017.

Prin încheierea din 2 octombrie 2017, prima instanță a respins cererea reclamantei privind pronunțarea unei hotărâri în baza art. 436 alin. (1) C. proc. civ., ca neîntemeiată, cu motivarea că recunoașterea pretențiilor trebuie să aibă un caracter expres, fiind un act de dispoziție, conform art. 9 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 9574 din data de 18 decembrie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a Conflicte de Muncă Asigurări Sociale a respins acțiunea completată privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 2 octombrie 2017, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, a declarat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 4025 din 9 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamantă, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs motivat reclamanta A..

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 4 martie 2019, intimata-pârâtă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat, precizând că solicită judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, la data de 2 aprilie 2018, magistratul-asistent a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, apreciind că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 4 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de nelegalitate a completului de filtru și de necompetență materială a completului de filtru, invocate de recurenta - reclamantă A., și a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2020, constatând că recursul nu poate fi soluționat conform art. 493 alin. (5) sau art. 493 alin. (6) C. proc. civ., întrucât membrii completului de judecată nu au un punct de vedere comun asupra excepției inadmisibilității recursului, Înalta Curte a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., motiv pentru care a admis în principiu recursul și a stabilit termen de judecată în ședință publică, pentru discutarea excepției inadmisibilității recursului și pentru discutarea cererii recurentei - reclamante de sesizare a Curții Constituționale a României, pentru aceasta din urmă formându-se dosarul asociat nr. x/2017

Examinând admisibilitatea recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceste exigențe exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

În acest sens, Înalta Curte reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., text legal care stipulează că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. (care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs), cu textul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că în litigiile având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, deciziile pronunțate de instanțele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Cum decizia recurată în speță a fost pronunțată de către Curtea de Apel București în cadrul unui litigiu în materia asigurărilor sociale, recurenta-reclamantă nu are deschisă calea de atac a recursului în privința acestei hotărâri.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 437 alin. (1) C. proc. civ., nici cele ale art. 457 alin. (2) și art. 460 alin. (3) C. proc. civ., pe care recurenta-reclamantă le invocă în conținutul recursului, întrucât în cauză nu a fost pronunțată o hotărâre în baza recunoașterii de către pârâte a pretențiilor deduse judecății de reclamantă.

Având în vedere argumentele anterior expuse, Înalta Curte reține că promovarea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege nesocotește principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., ceea ce face ca prezentul demers judiciar să apară ca inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la textul art. 483 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 4025 din 09 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 4025 din 09 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2020.