ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 879/2020

Ședința publică din data de 27 mai 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 19 martie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și S.C. D. S.R.L., solicitând instanței să dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare cu opțiune de răscumpărare, autentificat sub nr. x din 18.10.2013 de Biroul Individual Notarial E.; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Judecătoria Urziceni, prin sentința civilă nr. 1331 din 16 octombrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, căruia i-a fost înaintat dosarul, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ.

Tribunalul Ialomița, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 1966F din 4 noiembrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni și a sesizat Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 94 lit. h) C. proc. civ., acțiunea nefiind evaluabilă în bani.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 11F din 14 ianuarie 2015 a soluționat conflictul negativ de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița.

Prin sentința civilă nr. 880F din 05 iunie 2015, Tribunalul Ialomița, secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 1386 din 27 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 880F din 05 iunie 2015; a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că s-a constatat inopozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.10.2013 B.N.P. E., față de apelanta-reclamantă; au fost obligați intimații-pârâți la plata sumei de 17.929,99 RON, cheltuieli de judecată către apelantă.

Împotriva acestei decizii, atât pârâții B. și C., cât și pârâta S.C. D. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar F.. au declarat recurs.

Motivele recursului declarat de recurenții-pârâți B. și C. sunt, în esență,următoarele:

Un prim argument expus de recurenții-pârâți în susținerea recursului vizează faptul că, pentru a se constata dacă și-au creat sau mărit starea de insolvabilitate, trebuie făcută o analiză a patrimoniului, sub aspectul activului sau pasivului, raportată la efectele contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de răscumpărare.

În opinia recurenților-pârâți, analiza acestei situații duce la concluzia că, în realitate, și-au mărit patrimoniul. Astfel, dacă anterior încheierii contractului nu mai aveau niciun fel de drept de dispoziție asupra imobilului, deoarece dreptul de ipotecă al G.. era însoțit și de interdicția ele înstrăinare, iar debitul către bancă era echivalentul valorii de piață a imobilului, după încheierea contractului a intrat în patrimoniul acestora un drept de răscumpărare, potrivit art. 1758 și urm. C. civ.

Recurenții-pârâți susțin că încheierea contractului în această formă, cu opțiune de răscumpărare, a fost făcută tocmai pentru că au dorit să redevină proprietari ai imobilului; în lipsa acestui contract, G.. ar fi executat ipoteca, iar recurenții ar fi rămas și fără dreptul de proprietate și fără posibilitatea de a redeveni proprietari.

Potrivit recurenților-pârâți, opțiunea de răscumpărare se exercită la prețul la care imobilul a fost vândut, astfel că nu se poate reține în nici un mod vreo mărire a pasivului patrimonial.

Recurenții-pârâți afirmă că, în realitate, D. a cumpărat imobilul și l-a folosit, producând în seră flori și răsaduri pe care le-a vândut în diferite locații, inclusiv în punctul propriu de desfacere din orașul Voluntari.

În privința fraudei și a complicității la fraudă a pârâtei D., recurenții-pârâți susțin că instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe aspecte, prezumții simple, fără a lua în considerare probele administrate în cauză.

Cu privire la publicitatea imobiliară, recurenții-pârâți arată că reclamanta nu avea înscris/notat în cartea funciară niciun litigiu/drept, însă instanța de apel nu a luat în considerare aceste aspecte.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar F.. invocă faaptul că decizia atacată conține motive contradictorii, aspect ce atrage inciodența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În susținerea motivului întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța a extins prevederile art. 1562 din C. civ., contrar dispozițiilor art. 901 referitor la dobândirea cu bună-credință a unui drept tabular de către un terț.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar F.., solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, raportat la decizia nr. 52/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pe fondul cauzei, a solicitat anularea recursului întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece motivele invocate în susținere nu se încadrează în acest motiv de recurs, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, atât în ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, cât și pe pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar F.. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A., prin care a solicitat instanței respingerea excepției inadmisibilității recursului, iar în subsidiar suspendarea recursului până la soluționarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu termen de judecată la 14.01.2019. A solicitat, de asemenea, respingerea excepției nulității recursului.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C., prin care a invocat nulitatea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar F.. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C., prin care a arătat că achiesează la susținerile recurenților. A solicitat casarea deciziei recurate.

Recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar F.. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A. față de recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C.. A solicitat respingerea excepției nulității recursului și admiterea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților, cu mențiunea să depună puncte de vedere.

Recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar F.., precum și intimata-reclamantă S.C. A. S.A. au depus puncte de vedere.

Examinând, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului recursului declarat de recurenții-pârâți C., B., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin adresa comunicată recurenților-pârâți C. și B. la data de 10 septembrie 2018, li s-a pus în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.084,33 RON, această obligație reieșind și din raportul comunicat la data de 27 februarie 2020.

Recurenții-pârâți nu s-a conformat acestei obligații.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbu, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, așadar, că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenții-pârâți nu s-a conformat obligației ce le revenea, deși li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.

În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenții-pârâți C. și B. împotriva deciziei civile nr. 1386 din 27 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.. Totodată, va disjunge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L., prin administrator judiciar F.. împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-pârâți C., B. împotriva deciziei civile nr. 1386 din 27 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca netimbrat.

Disjunge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L., prin administrator judiciar F.. împotriva aceleiași decizii, cu termen la 27 mai 2020, în complet de filtru.

Fără nicio cale de atac în ceea ce privește recursul declarat de recurenții-pârâți C. și B..

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2020.