ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4921/2019

Ședința publică din data de 18 octombrie 2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/2013, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj și B. S.A., să se dispună: rezilierea Acordului contractual nr. x/01.07.2009 privind proiectul "Modernizarea infrastructurii de acces în zona turistică Răchițele - Prislop - Ic - Ponor", să se constate că în urma rezilierii acordului, garanția de bună execuție în valoare de 3.293.909,76 RON, constituită la B. S.A. de către antreprenorul A. S.R.L., a rămas fără obiect și să se dispună obligarea pârâtei B. S.A. la eliberarea sumei de 3.293.909,76 RON în contul curent al reclamantei, obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj să achite dobânda aferentă garanției de bună execuție, de la data de 14.05.2013 și până la data restituirii efective a acesteia, cu obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4378 din 16 iunie 2014, Tribunalul Cluj a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., și pe cale de consecință, a dispus rezilierea Acordului contractual nr. x/01.07.2009, a obligat pârâta B. S.A. la eliberarea sumei de 3.293.909,76 RON în contul curent al reclamantei și a respins solicitarea de obligare a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj la plata dobânzii aferente garanției de bună execuție, obligând pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.484,95 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile menționate, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj a declarat recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia civilă nr. 1205 din 02 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

Urmare a căii de atac a apelului promovat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj, prin decizia civilă nr. 926 din 16 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 4378 din 16 iunie 2014 a Tribunalului Cluj și s-a dispus schimbarea în parte a acestei sentințe, în sensul respingerii petitelor 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta societatea A. S.R.L.

Prin cererea înregistrată la B. S.A., sub nr. x/15.01.2016, Județul Cluj, prin Consiliul Județean Cluj, a solicitat eliberarea sumei de 3.293.909,76 RON reprezentând garanția de bună execuție constituită de societatea A. S.R.L., în contul beneficiarului Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj.

B. S.A. a comunicat faptul că nu poate da curs favorabil solicitării formulate, întrucât a eliberat suma respectivă societății A. S.R.L., în calitate de reclamantă în dosarul nr. x/2013, conformându-se dispozițiilor sentinței civile nr. 4378 din 16 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă la data de 06 iulie 2017, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 3.293.909,76 RON reprezentând prejudiciul efectiv suferit, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumei menționate, începând cu data de 16.06.2015 și până la data executării efective a obligației, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6062 din 01 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj, a fost obligată pârâta B. S.A. la plata sumei de 3.293.909,76 RON reprezentând prejudiciul efectiv suferit și dobânzi penalizatoare, aferente debitului principal, calculate începând cu data de 16.06.2015 și până la plata integrală a debitului, dobânzi calculate potrivit art. 628 alin. (2) din Noul C. proc. civ., și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B. S.A., iar prin decizia civilă nr. 4236 din 01 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă și a fost respinsă cererea de intervenție accesorie, formulată de societatea A. S.R.L.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 decembrie 2018, sub nr. x/2018, revizuenta B. S.A. în contradictoriu cu intimatele Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj și A. S.R.L., societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar C., a solicitat, în principal, anularea deciziei civile nr. 4236 din 01 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, iar în subsidiar, anularea acestei decizii și rejudecarea recursului sau trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj, cu obligarea intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, revizuenta a susținut că decizia civilă supusă revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 926 din 16 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2015.

Revizuenta a învederat că există contrarietate între considerentele ce sprijină dispozitivele celor două hotărâri, arătând că deși, prin decizia civilă nr. 926 din 16 iunie 2015 s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, în sensul că garanția de bună execuție poate fi eliberată numai după semnarea procesului-verbal de recepție finală, prin decizia civilă nr. x din 01 noiembrie 2018 s-a reținut că autoritatea contractantă are dreptul să solicite eliberarea garanției de bună execuție, fiind prejudiciată prin imposibilitatea de executare a acestei garanții.

Mai mult, deși din considerentele primei hotărâri rezultă că îndeplinirea obligațiilor antreprenorului nu se consideră a fi încheiată până la emiterea certificatului de recepție finală, a doua hotărâre statuează că lucrările s-au dovedit a fi executate defectuos.

Revizuenta a susținut că această situație o prejudiciază, având în vedere că, deși a avut doar calitatea de depozitar al garanției de bună execuție, prin hotărâri judecătorești succesive a fost obligată să elibereze garanția atât către societatea A. S.R.L., cât și către Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj, fiind astfel acoperită lipsa de diligență a acesteia din urmă.

3.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj, a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în raport de considerentele deciziei civile nr. 203/2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019, care, în opinia intimatei, statuează cu putere de lucru judecat că decizia nr. 4236 din 01 noiembrie 2018, nu evocă fondul.

De asemenea, intimata a învederat că, în speță, nu este îndeplinită cerința triplei identități de părți, de obiect și de cauză, care constituie o condiție esențială pentru admisibilitatea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

3.2. Intimata societatea A. S.R.L. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Intimata a susținut că în mod corect revizuenta a sesizat contrarietatea celor două hotărâri, având în vedere că prima decizie stabilește definitiv că eliberarea garanției de bună execuție se realizează la momentul semnării procesului-verbal de recepție finală, iar a doua decizie prevede contrariul și obligă revizuenta la plata sumei reprezentând prejudiciul creat prin imposibilitatea eliberării garanției.

Totodată, întâmpinarea cuprinde considerații cu privire la autoritatea de lucru judecat în contextul analizării admisibilității cererii de revizuire, intimata precizând că revizuirea întemeiată pe contrarietatea de hotărâri vizează inclusiv aspectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj, Înalta Curte apreciază că excepția este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:, Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Prin urmare, reținând că evocarea fondului prin hotărârea supusă revizuirii, nu reprezintă o condiție de admisibilitate în cazul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepția în discuție.

Pe fondul cauzei, examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că prezenta cerere este nefondată.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În C. proc. civ. de la 1865, condiția nu era formulată expres, ci doar descrisă prin trimitere la tripla identitate - de obiect, de părți și de cauză - care trebuia să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice. Doctrinar și jurisprudențial, textul din vechea reglementare a fost interpretat în sensul că revizuirea era menită să sancționeze tocmai încălcarea autorității de lucru judecat și că hotărârea care urma a fi revizuită în această situație nu putea fi decât ultima hotărâre.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, deși nu mai prevăd condiția triplei identități de elemente, consacră vechea jurisprudență, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, se reține că și sub imperiul acestor prevederi legale, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința triplei identități de cauză, de obiect și de părți, cu mențiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunțate în dosare separate.

Procedând, în speță, la examinarea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, se constată că în cele două cauze care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2015 și nr. y/2016, atât revizuenta, cât și intimatele, au avut calitatea de părți în proces, cu precizarea că revizuenta a deținut calitatea de pârâtă în ambele litigii.

Cum potrivit dispozițiilor art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora, iar conform art. 55, părți în proces sunt reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces, se constată că hotărârile mai sus menționate, au fost pronunțate între aceleași părți.

Totodată, în raport de chestiunile litigioase deduse judecății în cele două pricini, Înalta Curte apreciază că este îndeplinită și condiția identității de obiect și de cauză, această concluzie întemeindu-se pe împrejurarea că în ambele litigii, reclamanții au formulat pretenții în legătură cu restituirea sumei de 3.293.909,76 RON, consemnată în depozit bancar, cu titlu de garanție de bună execuție.

Alături de argumentele prezentate anterior, se constată că în actuala reglementare, autoritatea de lucru judecat este consacrată prin dispozițiile art. 430 din C. proc. civ., republicat, alin. (2) al acestui articol statuând că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În contextul evidențiat, la examinarea motivului de revizuire care sancționează încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere și prevederile legale care dau conținut autorității de lucru judecat.

Astfel, dispozițiile art. 431 din C. proc. civ., republicat, reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat.

Constatând că instituția autorității de lucru judecat protejează nu numai efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiași judecăți, pentru a se statua în sens contrar), ci și efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranșat jurisdicțional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), se reține că motivul invocat pe calea prezentei cereri de revizuire, respectiv contrarietatea considerentelor ce sprijină cele două hotărâri, este valorificabil pe calea revizuirii promovate, dar are un caracter nefondat.

Înalta Curte apreciază că pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca anumite considerente care dezleagă una și aceeași chestiune litigioasă să intre în contradicție, cu precizarea că prin contrarietate nu trebuie să se înțeleagă orice diferență de argumentare, ci doar că aceeași problemă litigioasă a primit în cele două cauze rezolvări opuse.

În speță, prin decizia civilă nr. 926 din 16 iunie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, în motivarea soluției de respingere a petitelor 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată, având ca obiect solicitarea de obligare a B. S.A. la eliberarea garanției de bună execuție, și cererea de obligare a Unității Administrativ Teritoriale Județul Cluj la plata dobânzii aferente acestei garanții, s-au reținut următoarele: "Potrivit art. 11.9 din Condițiile generale ale contractului, îndeplinirea obligațiilor antreprenorului nu se consideră a fi încheiată până la emiterea certificatului de recepție finală, contractul producând efecte, în privința garanției de bună execuție a lucrărilor, până la data semnării procesului-verbal de recepție finală, aspecte pe care tribunalul le-a reținut însă nu le-a dat efect, recurgând în schimb la un raport inexistent de accesorialitate între reziliere și eliberare garanție."

Curtea de apel a constatat că "în speță este vorba despre un contract cu executare succesivă și executat în parte", sub acest aspect reținând că "există lucrări efectuate de reclamanta intimată, a căror execuție calitativă este garantată tocmai prin garanția constituită, neavând astfel nici o relevanță rezilierea contractului."

Prin decizia civilă nr. 4236 din 01 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, hotărâre ce se solicită a fi revizuită, s-a reținut că, urmare a soluției de respingere a cererii de eliberare a garanției de bună execuție, formulată de societatea A. în dosarul nr. x/2015, Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj a fost lipsită "de posibilitatea executării garanției de bună execuție pentru lucrările dovedite a fi executate defectuos" de către societatea A. în cadrul contractului de achiziție.

Totodată, potrivit raportului de expertiză tehnică nr. 83/23355 din 16.12.2013, efectuat în cauză de societatea D. S.R.L. Iași, există "numeroase neconformități între lucrările efectuate de către prestatorul A. S.R.L. Turda, lucrările proiectate și lucrările decontate."

Pe baza acestor elemente, s-a reținut că este corectă concluzia instanței de fond, potrivit căreia prejudiciul "în valoare de 3.293.909,76 RON a fost generat de imposibilitatea reclamantei de a executa garanția de bună execuție până la concurența acestei sume stabilite cu titlu de daună, ca efect al neexecutării conforme a contractului de către executantul A. S.A. Turda."

Examinând cele două hotărâri considerate a fi potrivnice de către revizuentă, Înalta Curte constată că nu există contrarietate între considerentele redate anterior, în privința chestiunii litigioase vizând momentul eliberării garanției de bună execuție.

Astfel, prin decizia civilă nr. 926 din 16 iunie 2015, în motivarea soluției de respingere a cererii de eliberare a garanției de bună execuție, instanța a reținut că, potrivit clauzelor contractului încheiat între Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj și societatea A. S.R.L., eliberarea garanției se realizează la momentul semnării procesului-verbal de recepție finală, execuția calitativă a lucrărilor fiind garantată tocmai prin constituirea acestei garanții.

Aspectul litigios în discuție nu a primit o rezolvare diferită în cauza soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 4236 din 01 noiembrie 2018, reținându-se că această cauză a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, iar la examinarea criticilor formulate de B. S.A. referitoare la condiția existenței prejudiciului, instanța a avut în vedere, în primul rând, soluția adoptată în cauza anterioară în privința cererii de eliberare a garanției.

De asemenea, împrejurarea că în cel de-al doilea litigiu, s-a constatat, pe baza concluziilor expertizei tehnice, modul defectuos de executare a lucrărilor de către societatea A. S.A., nu contrazice considerentele primei hotărâri, prin care, instanța, în interpretarea prevederilor art. 11.9 din Condițiile generale ale contractului, a reținut că îndeplinirea obligațiilor antreprenorului nu se consideră a fi încheiată până la emiterea certificatului de recepție finală.

Rezultă astfel că, în raport de cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 926 din 16 iunie 2015, cea de-a doua hotărâre supusă revizuirii nu cuprinde considerente contradictorii în privința chestiunii litigioase vizând momentul eliberării garanției de bună execuție, nefiind deduse judecății aspecte care să impună anularea acestei din urmă hotărâri, pentru motivul că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Mai mult, se reține că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații, executarea hotărârilor pronunțate este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar soluția ce se impune este revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Or, în speță, așa cum s-a reținut anterior, considerentele celor două hotărâri judecătorești nu sunt contrare în privința aspectului litigios în discuție și ca atare, nu există impedimente pentru punerea în executare a acestor hotărâri.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 4236/2018 din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2019.