Decizia nr. 6353/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 50/2017 a Curții de Apel Craiova

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ilovița, reprezentată prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a solicitat anularea Deciziei nr. x/11.02.2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Biroul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și a Procesului-verbal de Inspecție nr. x/31.03.2015 emis de DGRFP Craiova Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară - Compartiment Mehedinți și, pe cale de consecință, să se înlăture măsurile nr. 1 și 2, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 50 din 30 ianuarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ilovița, reprezentată prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 30 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ilovița, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, solicitând: - în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea completării probatoriului cu proba testimonială și proba cu expertiză tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri și poduri și/sau proba cu expertiză contabilă; - în subsidiar, casarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici de nelegalitate: Sentința civilă atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, prin respingerea de către instanța de fond a probelor solicitate de reclamantă. Prin respingerea probei testimoniale cu martorul A., membru în Comisia numită prin Ordinul Prefectului nr. 183/19.09.2014, martor care a semnat Procesul-verbal nr. x/20.09.2014, instanța de fond nu a lămurit dacă platforma drum, rigolă carosabilă și acostament pe D.e. 11 la km 1+ 680 - km 1 + 665 în zona pârâtului Tarovăț, au fost afectate de fenomenele hidrometeorologice periculoase din comuna Ilovița, în perioada 15-17.09.2014 și nici pagubele produse acestor puncte ale obiectivului D.e.11, pentru ca ulterior, pe calea unei expertize tehnice în specialitatea căi ferate, drumuri și poduri, să se determine dacă există vreo legătură de cauzalitate între existența acestor pagube și nerespectarea clauzelor contractuale de către executantul B. S.A., care au impus remedierea acestor puncte ale obiectivului D.e. 11. De asemenea, în condițiile în care pagubele pricinuite obiectivului str. x au fost menționate în Anexa la Procesul-verbal nr. x/20.09.2014 și în Procesul-verbal nr. x/20.09.2014 întocmit de Comitetul Județean pentru situații de urgență, județul Mehedinți, iar prin Anexa nr. 1 la H.G. nr. 933/2014, a fost alocată suma de 600.000 RON pentru refacere 4 străzi 1,9 km, refacere 8 drumuri sătești - 5,95 km, refacere 3,56 drumuri exploatare, refacere drum comunal și refacere 3 podețe, instanța de fond trebuia să lămurească printr-o expertiză tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri și poduri, care era suma necesară lucrărilor de refacere a pagubelor produse în urma fenomenelor hidrometeorologice periculoase din comuna Ilovița, în perioada 15-17.09.2014, la obiectivul str. x. Mai mult decât atât, prima instanță trebuia să lămurească prin proba testimonială și pagubele pricinuite la obiectivul str. x de fenomenele hidrometeorologice periculoase, pentru ca ulterior, prin expertiza tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri și poduri, să determine dacă refacerea acestor pagube făcea funcțională str. x doar prin refacerea covorului asfaltic pe o lungime de 0,8 km. Totodată, instanța de fond ar fi trebuit să dispună în cauză efectuarea unei expertize, fie în specialitatea căi ferate, drumuri și poduri, fie contabilă, pentru a determina ce lucrări au fost achitate societății C. S.R.L. în baza facturii nr. x/26.11.2014 și respectiv dacă beneficiarul a restituit prestatorului B. S.A. garanția de bună execuție aferentă contractului nr. x/27.07.2011. De asemenea, instanța de fond nu a lămurit dacă sumele stabilite a fi restituite la bugetul de stat - Fondul de Intervenție la dispoziția Guvernului, au fost corect determinate, aceste aspecte ale situației de fapt putând fi lămurite, fie pe calea expertizei tehnice solicitată de reclamantă, fie pe calea unei expertize contabile. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 30 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 și art. 1 din H.G. nr. 933/2014, deoarece reclamanta a respectat destinația fondurilor, în condițiile în care atât D.e. 11, cât și str. x, fac parte din obiectivele distruse de calamități raportate instituțiilor abilitate și care au fost avute în vedere la aprobarea fondurilor speciale prin H.G. nr. 933/2014. Prima instanță a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, atunci când a apreciat că Decizia nr. x/11.02.2016 și Procesul-verbal de inspecție nr. x/31.03.2015 sunt legale, deoarece ar exista abateri de la legalitate în ceea ce privește folosirea fondurilor alocate prin H.G. nr. 933/2014. Reclamanta nu a schimbat destinația sumei de 18.303,84 RON alocată din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014, pentru efectuarea unor lucrări de refacere la platforma drum, rigolă și acostamente pe D.e. 11 la km 1 - 680 - km 1 + 665 în zona pârâtului Tarovăț, de către societatea C. S.R.L., în baza contractului nr. x/12.11.2014, întrucât aceste lucrări în mod corect au fost cuprinse în lista obiectivelor/lucrărilor de infrastructură locală care trebuiau remediate ca urmare a fenomenelor meteorologice din perioada 15.09.2014 - 17.09.2014 în comuna Ilovița, și nu intrau în competența exclusivă a societății B. S.A. Faptul că prin Procesul-verbal nr. x/2014, comisia care s-a deplasat în teren la data de 19.09.2014, pentru recepționarea finală a lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de proiectare și execuție lucrări nr. x/19.04.2011, a constatat că trebuie remediate aceste lucrări, nu înseamnă că, pe lângă deficiențele lucrării executate de B. S.A., care nu-l făceau inutilizabil, obiectivul nu ar fi fost afectat și de fenomenele hidrometeorologice periculoase din comuna Ilovița, în perioada 15-17.09.2014. Pe strada x, covorul asfaltic pentru care au fost alocate fonduri prin H.G. nr. 933/2014, viza întreaga lungime a străzii. Scăzând valoarea obiectivelor menționate în Anexa la Procesul-verbal nr. x/20.09.2014 și în Procesul-verbal nr. x/20.09.2014 întocmit de Comitetul Județean pentru situații de urgență, județul Mehedinți, pentru care nu au fost alocate fonduri prin H.G. nr. 933/2014, respectiv 353.495 RON, rezultă că față de suma de 1.046.505 RON solicitată, suma alocată prin H.G. nr. 933/2014 a fost diminuată cu 42.67%. Pornind de la acest procent, rezultă că pentru obiectivul refacere 4 străzi 1,9 km, din suma solicitată în cuantum de 770.000 RON, s-a alocat doar suma de 384.106 RON. În continuarea acestui raționament, diminuând cu 42,67% suma solicitată pentru str. x - 0,5 km, str. x - 0,4 km și str. x - 0,2 km, respectiv 110.000 RON, rezultă că pentru aceste obiective prin H.G. nr. 933/2014 a fost alocată doar suma de 63.063 RON. Or, dacă din suma de 384.106 RON alocată prin H.G. nr. 933/2014 pentru obiectivul refacere 4 străzi 1,9 km, se scade suma alocată prin aceeași hotărâre, pentru străzile Chiriță, Clepa și Pătășeni, rezultă că pentru str. x a fost alocată suma de 321.043 RON. Prin descrierea obiectivului făcută în Anexa nr. 1 la H.G. nr. 933/2014, Guvernul României nu a înțeles să limiteze refacerea străzii Racovăt doar la 0,8 km, ci s-a arătat că lungimea însumată a porțiunilor afectate este 1,9 km, iar prin raportare la Anexa Proceselor-verbale nr. x/20.09.2014 și nr. y/20.09.2014, se poate deduce că lungimea însumată a porțiunilor afectate din covorul asfaltic de pe str. x este de 0,8 km. În situația în care s-ar aprecia că lucrările de refacere la platforma drum, rigolă și acostamente pe D.e.11 la km 1 - 680 - km 1 + 665 în zona pârâtului Țarovăț, executate de societatea C. S.R.L., în baza contractului nr. x/12.11.2014, intrau în competența exclusivă a societății B. S.A., instanța de fond nu a analizat susținerea potrivit căreia aceasta din urmă a achitat reclamantei suma de 18.303,84 RON, în contul garanției de bună execuție pentru contractul nr. x/27.07.2011, sumă care nu a fost restituită. Sentința civilă recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a apărărilor formulate de reclamantă cu privire la modalitatea în care au fost stabilite sumele de restituit la bugetul de stat - Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat. Suma de restituit la bugetul de stat - Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, stabilită prin procesul-verbal de inspecție în ceea ce privește obiectivul D.e.11, este greșit determinată, deoarece organele de control și de soluționare a contestației nu au avut în vedere că beneficiarul nu a restituit prestatorului B. S.A. garanția de bună execuție aferentă contractului nr. x/27.07.2011, în cuantum de 18.303,84 RON. De asemenea, suma de restituit la bugetul de stat stabilită prin procesul-verbal de inspecție în ceea ce privește obiectivul str. x, este greșit determinată, deoarece nu s-a avut în vedere că suma achitată societății C. S.R.L., în cuantum de 455.956,51 RON, reprezenta prețul reparațiilor la str. x pe o lungime de 1,5 km, și nu de 1,7 km, fiind evident că, în aceste condiții, suma corectă ar putea fi de 212.779,70 RON.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata-pârâtă a susținut că, în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, instanța de fond a procedat la verificarea cauzei sub toate aspectele, stabilind în mod corect situația de fapt dedusă judecății. Intimata-pârâtă a solicitat și respingerea, ca neîntemeiate, a criticilor recurentei circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reiterând apărările formulate în primă instanță. Intimata a arătat, în esență, că prin efectuarea lucrării privind refacere platformă drum, rigolă și acostamente pe D.e.11 la km 1+680 - km 1+665 în zona pârâului Tarovăț, de către C. S.R.L., în cadrul contractului nr. x/12.11.2014, având ca sursă de finanțare fondurile alocate în baza H.G. nr. 933/2014, reclamanta a schimbat destinația sumei de 18303,84 RON alocată din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014, pentru lucrări ce intrau în competența exclusivă a societății B. S.A. Referitor la contractul de lucrări nr. x/12.11.2014 încheiat cu C. S.R.L., reclamanta a obținut un avantaj patrimonial nelegal și s-a creat la bugetul de stat - Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului un prejudiciu în cuantum de 241.388,79 RON, prin utilizarea acestei sume pentru plata lucrărilor efectuate de societatea C. S.R.L.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 30 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 13 noiembrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate. Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele sentinței regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată, fiind examinate, efectiv, problemele esențiale ridicate de părți. Din parcurgerea considerentelor sentinței recurate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor formulate de părți pe parcursul procesului, și a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către reclamantă în susținerea nelegalității actelor administrative contestate, reținându-se că motivul de casare analizat nu are în vedere regăsirea literală în conținutul hotărârii a tuturor afirmațiilor prin care reclamanta a înțeles să convingă instanța de judecată. În aceste condiții, împrejurarea că prima instanță nu a răspuns fiecărei apărări formulate de reclamantă sau a grupat și structurat aceste susțineri în funcție de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune, nu echivalează cu nemotivarea sentinței. Motivarea clară și accesibilă a primei instanțe răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994, în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005, în cauza Albina contra României). Susținerile recurentei potrivit cărora sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a apărărilor formulate cu privire la modalitatea în care au fost stabilite sumele de restituit la bugetul de stat, nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie. Împrejurarea că organele de control și de soluționare a contestației nu au avut în vedere că beneficiarul nu a restituit prestatorului B. S.A. garanția de bună execuție, nu prezintă relevanță din perspectiva măsurilor impuse prin procesul-verbal de inspecție, întrucât sumele alocate prin H.G. nr. 933/2014 au avut ca destinație efectuarea lucrărilor de refacere a infrastructurii locale afectate ca urmare a calamităților produse, în timp ce suma încasată de la executantul B. S.A. a fost destinată remedierii deficiențelor stabilite prin procesul-verbal de recepție finală nr. x/2014, destinația acestei sume neputând fi modificată prin voința unilaterală a reclamantei. În mod similar, afirmațiile recurentei în sensul că suma de restituit la bugetul de stat în ceea ce privește obiectivul str. x, este greșit determinată în raport de sumele achitate executanților de către beneficiar, nu pot fi reținute în susținerea nelegalității măsurii în discuție, având în vedere că măsura de restituire a sumei la bugetul de stat - Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, a fost dispusă ca urmare a utilizării fondurilor alocate potrivit H.G. nr. 933/2014, în alte scopuri decât cele prevăzute de acest act normativ. În aceste condiții, împrejurarea că recurenta-reclamantă nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu conduce la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat. Examinând sentința civilă atacată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Critica recurentei privind încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, cu referire la probatoriul administrat în cauză, este neîntemeiată. Din actele și lucrările dosarului, se constată că prin încheierea de ședință din 30 ianuarie 2017, instanța de fond a respins proba testimonială și proba cu expertiză tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri și poduri, solicitate de către reclamantă, apreciind că aceste probe nu sunt utile soluționării cauzei, în raport de aspectele ce se doresc a fi dovedite și de restul materialului probator existent la dosar, în special procesul-verbal nr. x/2014. Instanța de control judiciar apreciază a fi corecte argumentele primei instanțe referitoare la lipsa utilității și a concludenței probelor solicitate de către reclamantă, reținând că, în raport de conținutul actelor administrative contestate și de înscrisurile depuse la dosar, împrejurările de fapt urmărite a fi dovedite prin administrarea acestor probe nu sunt utile soluționării cauzei, potrivit art. 250 din C. proc. civ. Astfel, în speță, nu se pune problema clarificării unor aspecte litigioase în legătură cu nerespectarea clauzelor contractului nr. x/27.07.2011 de către executantul B. S.A., iar sub aspectul măsurii nr. 2 stabilite în sarcina reclamantei, lămurirea situației de fapt deduse judecății nu impune administrarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri și poduri, obiectivele acestei expertize vizând împrejurări care exced soluționării pricinii. De asemenea, raportat la conținutul măsurilor impuse prin procesul-verbal de inspecție contestat și la prevederile H.G. nr. 933/2014, reținute a fi incidente în cauză, la stabilirea cuantumului sumelor stabilite a fi restituite bugetului de stat nu prezintă relevanță plățile efectuate executanților de către beneficiar. În contextul evidențiat, instanța de fond a analizat cererile de probă în discuție și le-a respins în mod argumentat, dispunând de toate elementele necesare soluționării litigiului pe baza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., republicat. Criticile recurentei-reclamante privind încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 30 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 și art. 1 din H.G. nr. 933/2014, precum și aplicarea greșită a prevederilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, sunt nefondate. Împrejurarea că obiectivele D.e.11 și str. x au fost afectate și de fenomenele meteorologice periculoase din comuna Ilovița, în perioada 15 - 17.09.2014, nu este de natură a exonera reclamanta de abaterile de la legalitate reținute prin actele administrative contestate, care au constat în utilizarea fondurilor aferente H.G. nr. 933/2014, în alte scopuri decât cele reglementate de acest act normativ. Astfel, în ceea ce privește lucrările de refacere platformă drum, rigolă și acostament pe D.e. 11 la km 1+680 - km 1+665 în zona pârâului Țarovăț, în cuprinsul Procesului-verbal nr. x/19.09.2014, întocmit la recepția finală a lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de proiectare și execuție nr. 74/19.04.2011, încheiat de reclamantă cu asocierea B. S.A și D. S.R.L., s-au constatat deficiențe ale lucrării executate, în perioada de garanție de 24 de luni. Deși potrivit clauzelor contractului nr. x/27.07.2011, încheiat între reclamantă și B. S.A., obligația de a efectua lucrările de remediere a deficiențelor revenea executantului B. S.A., reclamanta a procedat la efectuarea acestor lucrări cu fonduri alocate prin H.G. nr. 933/2014, sens în care a încheiat contractul nr. x/12.11.2014 cu societatea C. S.R.L., în calitate de executant, valoarea lucrărilor respective fiind achitată de către reclamantă din sumele alocate în baza H.G. nr. 933/2014. În condițiile arătate, în mod judicios instanța de fond a reținut că pentru remedierea deficiențelor intervenite în perioada de garanție a lucrărilor, reclamanta avea obligația de a se adresa executantului B. S.A., accesarea sumelor de bani alocate prin H.G. nr. 933/2014 pentru efectuarea lucrărilor respective reprezentând o utilizare a acestor fonduri în alte scopuri decât cele prevăzute de actul normativ menționat. Așa cum s-a arătat anterior, împrejurarea că lucrările ce trebuiau remediate de către B. S.A., sunt aceleași cu cele afectate de fenomenele meteorologice periculoase din zilele de 15 - 17.09.2014, nu prezintă relevanță sub aspectul abaterii reținute în sarcina reclamantei, în condițiile în care obligația de remediere a deficiențelor intervenite în perioada de garanție a lucrărilor ce au format obiectul contractului nr. x/2011, revenea, exclusiv, în sarcina executantului. Susținerile recurentei în sensul că societatea B. S.A. a achitat suma de 18.303,84 RON în contul garanției de bună execuție pentru contractul de lucrări nr. x/2011, sumă care nu i-a fost restituită, nu pot fi primite drept argumente în susținerea faptului că nu se mai impune recuperarea acestei sume cu titlu de prejudiciu, având în vedere că suma încasată de la executant în contul garanției de bună execuție a avut ca unică destinație remedierea deficiențelor constatate prin Procesul-verbal de recepție finală nr. x/2014. În ceea ce privește măsura nr. 2 dispusă prin procesul-verbal de inspecție, se constată că în temeiul contractului nr. x/12.11.2014, încheiat între reclamantă, în calitate de achizitor, și societatea C. S.R.L., în calitate de executant, aceasta din urmă a efectuat lucrări de reabilitare a străzii Racovăț din localitatea Ilovița, pe o lungime de 1500 m și a străzii Cireșului din localitatea Bahna, pe o lungime de 800 m. Executantul C. S.R.L. a emis factura nr. x/26.11.2014, în sumă totală de 455.956,51 RON, achitată integral de către reclamantă din fondurile de calamitate alocate în temeiul H.G. nr. 933/2014. Potrivit anexei la procesul-verbal nr. x/23.09.2014, întocmit de Comitetul Județean pentru situații de urgență, județul Mehedinți, lungimea străzii Racovăț afectată de fenomene meteorologice a fost de 0,8 km. Din nota de relații a primarului comunei Ilovița, datată 27.03.2015, anexă la procesul-verbal de inspecție contestat, rezultă că lucrările pentru refacerea străzii Racovăț au constat în covor asfaltic pe o lungime de 1,7 km. Instanța de control judiciar achiesează la opinia exprimată de judecătorul fondului, reținând că prin plata către societatea C. S.R.L. a contravalorii lucrărilor pentru diferența de 900 m covor asfaltic pe str. x, recurenta-reclamantă a încălcat prevederile art. 30 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 și art. 1 din H.G. nr. 933/2014. Contrar afirmațiilor recurentei, prin efectuarea plăților pentru reabilitarea str. x pe o distanță mai mare față de lungimea străzii afectate de calamități, reclamanta a prejudiciat bugetul de stat - Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului prevăzut pentru anul 2014, cu suma de 241.388,79 RON, ce a fost calculată în raport de valoarea contractului nr. x/12.11.2014, luându-se în considerare lungimea de 800 m pentru care s-a aprobat reabilitarea str. x. Susținerile recurentei potrivit cărora prin contractarea lucrărilor cu societatea C. S.R.L. nu s-a depășit lungimea totală de 1,9 km aprobată pentru refacerea a 4 străzi, nu pot fi primite drept argumente în susținerea nelegalității măsurii stabilite de organele de inspecție, reținându-se că pe str. x covorul asfaltic pentru care au fost alocate fonduri prin H.G. nr. 933/2014 viza lungimea de 800 m, neputând fi reabilitată o altă lungime a uneia dintre cele 4 străzi decât cea menționată ca fiind afectată de calamități, chiar dacă lungimea unei singure străzi se situează sub pragul de 1,9 km. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței civile atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ilovița, ca nefondat.