ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 375/2019

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj reclamanta Drumuri și Poduri Județene Cluj S.A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean Cluj și Județul Cluj, solicitând tribunalului ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună: obligarea pârâților, în solidar, la plata în favoarea acesteia a sumei de 3.665.950,19 RON, reprezentând lucrări executate și neachitate; obligarea pârâților, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a dobânzii legale calculate asupra sumei de 3.665.950,23 RON, de la momentul finalizării lucrărilor de către aceasta și până la achitarea efectivă a debitului; obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 797 din 28.04.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Drumuri și Poduri Județene Cluj S.A.

Prin Decizia civilă nr. 540/2017 din 4 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a fost respins apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Drumuri și Poduri Județene Cluj S.A.

În susținerea recursului sunt invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de apel nu a pus în discuția părților excepția puterii de lucru judecat, cu toate că a reținut această excepție în motivarea hotărârii, invocarea din oficiu de către instanța de fond a acestei excepții fiind motiv de apel.

În opinia recurentei, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apărărilor referitoare la acceptarea tacită de către pârâtă a situațiilor de lucrări, comunicate zilnic de către aceasta, după efectuare.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 89/14.01.2016 a Tribunalului Specializat Cluj, se invocă aspectul contradictoriu al motivării apreciindu-se că, deși instanța reține considerentele acestei sentințe, nu menționează nimic de faptul că obiectul dosarului a fost răspundere contractuală, acțiunea fiind respinsă tocmai datorită lipsei unui contract încheiat de părți. Reținerea excepției puterii de lucru judecat cu referire la starea de fapt incidentă în speță este nelegală și nefondată raportat la faptul că reclamanta nu a fost în măsură să probeze existența dispozițiilor de continuare a executării lucrărilor din partea pârâtei iar nu starea de fapt în sine. Apreciază recurenta că se poate reține o altă stare de fapt cât timp aceasta este susținută de probele administrate nemijlocit în fața instanței.

Recurenta critică nereținerea de către instanță a cutumei existente între părți privind solicitarea de lucrări ce se impuneau a fi executate în regim de urgență. Se susține de către recurentă că instanțele au reținut greșit că ar fi incidente în cauză dispozițiile art. 1.346 lit. c) C. civ. având în vedere că lucrările a căror contravaloare se solicită au fost executate în interesul pârâtului în cauză făcându-se dovada că au mai fost efectuate lucrări fără contract și cu alte ocazii, însă instanța nu s-a pronunțat pe acest aspect.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., acesta fiind comunicat părților.

Prin încheierea din camera de consiliu din 5 decembrie 2018 a fost admis în principiu recursul și a fost fixat termen la data de 27 februarie 2019, în vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor invocate, reține că este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Recurenta-reclamantă a învestit prima instanță cu o acțiune în pretenții îndreptată împotriva pârâților Consiliul Județean Cluj și Județul Cluj, fundamentată pe îmbogățirea fără justă cauză.

Anterior promovării prezentei acțiuni părțile s-au mai judecat într-o cauză având ca obiect pretenții și în cadrul căreia recurenta a invocat răspunderea civilă delictuală. Cauza a făcut obiectul Dosarului nr. x/14.01.2016 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, iar în cuprinsul Sentinței civile nr. 89/14.01.2016 pronunțate de această instanță s-a reținut faptul că reclamanta nu a fost în măsură să probeze existența dispozițiilor pârâtei RAADPP pentru efectuarea lucrărilor suplimentare. Soluția a rămas definitivă prin anularea ca netimbrat a recursului.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Din perspectiva acestui motiv de recurs s-a invocat aspectul contradictoriu al motivării apreciindu-se că, deși instanța a reținut considerentele Sentinței civile nr. 89/14.01.2016 a Tribunalului Specializat Cluj, nu a menționat nimic de faptul că obiectul dosarului a fost răspundere contractuală, acțiunea fiind respinsă tocmai datorită lipsei unui contract încheiat de părți.

Critica este nefondată. Cu privire la puterea de lucru judecat a sentinței anterior menționate, instanța de apel a reținut că reclamanta încearcă printr-un nou litigiu să acrediteze o stare de fapt contrară celei anterior reținute cu caracter definitiv de o instanță referitor la raporturile juridice dintre părți, constând în aceea că RAADPP Cluj a emis o dispoziție de efectuare a lucrărilor și aceasta în condițiile în care anterior recurenta nu a fost în măsură să probeze această stare de fapt.

Contrar susținerilor recurentei instanța de apel a motivat corespunzător hotărârea reținând puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 89/14.01.2016 sub aspectul nedovedirii de către recurentă a existenței unor dispoziții date de pârâtă în ceea ce privește lucrările suplimentare, aspect care a intrat în puterea lucrului judecat și nu mai poate fi contrazis printr-o altă hotărâre, neavând relevanță faptul că prin prezenta acțiune recurenta a invocat un alt temei de drept al acțiunii.

Este nefondată și susținerea recurentei că reținerea excepției puterii de lucru judecat cu referire la starea de fapt incidentă în speță este nelegală și nefondată raportat la faptul că reclamanta nu a fost în măsură să probeze existența dispozițiilor de continuare a executării lucrărilor din partea pârâtei iar nu starea de fapt în sine. Apreciază recurenta că se poate reține o altă stare de fapt cât timp aceasta este susținută de probele administrate nemijlocit în fața instanței.

Înalta Curte reține că neprobarea unei susțineri are semnificația inexistenței acesteia iar pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive asupra acestui aspect împiedică reluarea discuției într-un nou cadru procesual, chiar dacă partea ar suplimenta probațiunea. O soluție contrară ar fi de natură să încalce autoritatea de lucru judecat consacrată de art. 430 alin. (2) C. proc. civ., care vizează nu doar dispozitivul hotărârii, ci și considerentele pe care aceasta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În speță, aspectele referitoare la existența unei dispoziții a beneficiarului RAADPP Cluj de efectuare a lucrărilor în discuție de către reclamanta apelantă, reprezintă starea de fapt pe care o invocă reclamanta în fundamentarea acțiunii sale, motiv pentru care considerentele expuse pe marginea acestei chestiuni prezintă caracter decizoriu și se bucură de autoritate de lucru judecat în condițiile art. 430 C. proc. civ.

Efectele lucrului judecat prezintă, conform dispozițiile art. 431 C. proc. civ., un aspect pozitiv și unul negativ, acesta din urmă împiedicând partea să mai repună în discuție aceleași chestiuni dezlegate anterior. Așadar, starea de fapt în discuție stabilită de o instanță prin hotărâre definitivă ca urmare a probațiunii administrate în acel cadru nu poate fi repusă în discuție prin prezentarea unor noi probe în prezentul litigiu, cât timp legea nu prevede o astfel de posibilitate și în condițiile în care omisiunea sau imposibilitatea de a proba un fapt are semnificația inexistenței acestuia.

Nu este fondată nici critica privind omisiunea instanței de a pune în discuția părților aspectul vizând puterea de lucru judecat având în vedere că de hotărârea judecătorească pronunțată în Dosarul nr. x/2015 s-a prevalat reclamanta însăși, ca atare, puterea de lucru judecat nu a reprezentat o chestiune nouă ci o chestiune de fond pe care instanța a analizat-o în cadrul procedural aferent acestor chestiuni.

Nu poate fi primită nici critica conform căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apărărilor referitoare la acceptarea tacită de către pârâtă a situațiilor de lucrări, comunicate zilnic de către aceasta, după efectuare, deoarece astfel cum s-a mai arătat, această chestiune a fost dezlegată prin Sentința nr. 89/14.01.2016 a Tribunalului Specializat Cluj în sensul că nu s-a probat acceptarea lucrărilor suplimentare de către intimata-pârâtă. Tot în acest context se situează și critica privind nereținerea de către instanță a cutumei existente între părți privind solicitarea de lucrări ce se impuneau a fi executate în regim de urgență.

Recurenta a susținut că instanțele au reținut greșit că ar fi incidente în cauză dispozițiile art. 1.346 lit. c) C. civ. având în vedere că lucrările a căror contravaloare se solicită au fost executate în interesul pârâtului, în cauză făcându-se dovada că au mai fost efectuate lucrări fără contract și cu alte ocazii, însă instanța nu s-a pronunțat pe acest aspect.

Și această critică este nefondată, din considerentele deciziei atacate reieșind faptul că instanța de apel a reținut aspecte care contrazic susținerile recurentei, concluzia fiind că relațiile dintre părți s-au caracterizat prin înțelegeri scrise iar față de statutul juridic al pârâtei, singurul cadru în care aceasta putea acționa era cel prevăzut de legislația specială din domeniul achizițiilor publice, prin negociere directă sau prin licitație publică, cu respectarea condițiilor strict stabilite de lege, însă recurenta nu a făcut dovada că o astfel de procedură s-ar fi derulat în vederea realizării lucrărilor pe care pretinde că le-a executat și a căror valoare ar fi sporit patrimoniul intimaților.

Având în vedere cele reținute, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Drumuri și Poduri Județene Cluj S.A. împotriva Deciziei civile nr. 540/2017 din 4 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN