ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3095/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 29.09.2015, sub nr. de Dosar nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului București prin primar general și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să se constate că a operat accesiunea imobiliară artificială asupra construcției edificate în mod abuziv de Statul Român pe terenul proprietatea reclamantului, situat în Mun.

București, ulterior preluării imobilului de către Stat, respectiv în perioada 1950-1956, urmând ca instanța: să delimiteze (să individualizeze) partea din imobil construcție în suprafață de Î54 mp reprezentând construcția inițială (construcția veche) proprietatea reclamantului, edificată în baza autorizației de construire nr. x din 16.06.1939 și dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare din 05.05,1939, de partea de construcție edificată de Statui Român în perioada 1950-1956 pe terenul menționat, proprietatea reclamantului; să delimiteze (să individualizeze) ce parte din construcția nouă, edificată abuziv, se afla pe terenul proprietatea reclamantului, pe terenul descris mai sus, și ce parte din aceeași construcție nouă se află pe terenul proprietatea statului, grănițuit prin sentința civilă nr. 6017 din 06.10.2003 conform variantei i din expertiză (anexa 3) și să stabilească limita (linia) de demarcație între cele două părți ale construcției noi (conform raportului de expertiză efectuată în dosarul de grănițuire, pe terenul reclamantului se află construcția identificată C2, de aproximativ 77,10 mp, și parte din terasa semiacoperită C3); să constate că a operat accesiunea imobiliară artificială în privința construcției edificate pe terenul proprietatea reclamantului și să constate, în consecință, dobândirea dreptului de proprietate asupra acestei construcții,

de către reclamant. În ceea ce privește valoarea obiectului litigiului, prin cererea de chemare în judecată, la fila 7, reclamantul a arătat că, întrucât în cauză se invocă accesiunea imobiliară artificială cu privire la construcția ridicată de un terț de rea-credință pe terenul proprietatea reclamantului, consideră că valoarea obiectului cererii este reprezentată de valoarea construcției. Prin raportare ia valorile unitare pentru anul 2015 cuprinse în Ghidul privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare din Municipiul București publicat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, a apreciat că partea din construcție în privința căreia operează accesiunea are o valoare de 47.031 euro, respectiv 208,417 RON.

Prin sentința civilă nr. 1100 din 05.10.2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Statul Român. A admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București prin primar general și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin accesiune imobiliară asupra părții din construcția edificată de către stat în perioada 1950-1956, pe terenul proprietatea sa, situat în mun. București, reprezentată hașurat cu culoare roșie pe schița nr. 2 din raportul de expertiză întocmit de exp.

B., de la fila 136 dosar, constând în partea din construcția C2 (în suprafață construită de 77,10 mp) și parte din terasa semiacoperită C3 (în suprafață de 30,15 mp), inclusiv partea adăugată la demisol, între aceleași limite, restul construcției de pe terenul proprietatea reclamantului (construcția CI cu demisol și parter înalt, în suprafață de 164,75 mp) fiind proprietatea sa exclusivă, iar restul de construcții de pe terenul proprietate de stat fiind proprietatea statului (terasă C4, parțial terasă C3 și demisol aferent și parțial C2). A obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu de expert. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții Primăria Municipiului București prin primar general și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În apel a fost formulată cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâților Primăria Municipiului București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice de către intervenientele C. și D., prin care au solicitat admiterea cererii, admiterea apelurilor formulate în cauză, cu consecința schimbării, în tot, a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate. Prin Decizia civilă nr. 699/A din 20.09.2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de pârâta Primăria Municipiului București prin primar general împotriva sentinței atacate, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, A., C. și D. și, în parte, cererea de intervenție accesorie, formulată de interveniente în favoarea Primăriei Municipiului București.

A respins apelul apelantului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice formulat împotriva aceleiași sentințe, precum și cererea de intervenție formulată în favoarea acestuia. A schimbat, în parte, hotărârea apelată, în sensul că a respins acțiunea față de Primăria Municipiului București prin primar general, pentru lipsa capacității procesuale. A menținut, în rest, sentința. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs principal pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar reclamantul A. a formulat recurs incidental. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 8 mai 2018. Prin rezoluția din data de 24 mai 2018 s-a dispus comunicarea cererilor de recurs către toate părțile din proces.

În cauză, intimatul A. a depus întâmpinare la recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care a invocat, în principal, nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

S-a fixat termen pentru judecarea recursurilor la data de 20 septembrie 2018, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea discutării admisibilității celor două recursuri, în raport de Decizia nr. 52 din 18.06.2018, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17 iulie 2018. În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursurilor, sens în care constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Înalta Curte reține că, prin demersul judiciar, reclamantul A. a solicitat să se constate că a operat accesiunea imobiliară artificială în privința construcției edificate în mod abuziv de Statul Român pe terenul proprietatea acestuia, situat în situat în Mun.

București, ulterior preluării imobilului de către Stat, respectiv în perioada 1950-1956 și, în consecință, să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra acestei construcții de către reclamant. Această acțiune, prin care se urmărește dobândirea unui drept de proprietate asupra unui bun - construcția edificată pe terenul ce aparține reclamantului, este o acțiune patrimonială, evaluabilă în bani, la valoarea construcției. Prețuirea obiectului litigiului se face de către reclamant, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ.: "(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, si nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății, în caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți". Se reține astfel că valoarea obiectului litigiului are relevanță atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în litigii evaluabile în bani.

La fila 7 din acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a apreciat că partea din construcție în privința căreia operează accesiunea are o valoare de 47.031 euro, respectiv 208.417 RON, prin raportare la calculul efectuat pe baza valorilor unitare orientative pentru anul 2015, cuprinse în Ghidul privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare din Municipiul București, publicat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România. De altfel, valoarea indicată a fost confirmată de apărătorul recurentului reclamant și prin susținerile orale de la termenul de judecată când a fost pronunțată prezenta decizie. În cauză, celelalte părți nu au contestat valoarea obiectului litigiului.

Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute ia art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.'" Din interpretarea prevederilor legale evocate rezultă, că hotărârile pronunțate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1,000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională. În ceea ce privește aplicarea în timp a efectelor deciziei Curții Constituționale, se constată că aceasta își va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc.

civ., potrivit cărora: "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". în schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cura prevedea art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești. Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia, de la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "mimai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare. Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nune al actelor instanței de contencios constituțional, "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor." Așa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ.

potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse cailor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul." Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată ia data de 29 septembrie 2015, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar daca ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a cailor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită, pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze. În acest sens, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a decis: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc.

civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial. al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)." Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17.07.2018, astfel că, de la această dată, în raport de dispozițiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., este obligatorie pentru instanțe.

În consecință, în raport de Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17.07.2018, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidență în cauza de față, hotărârea recurată fiind supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Așa fiind, având în vedere că în cauza dedusă judecății, decizia instanței de apei, atacată cu recurs, a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, iar valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 1.000.000 RON, care deschide calea de atac a recursului, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile exercitate în speța. Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului, nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., evocate în cuprinsul prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile formulate de pârâtul Starul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 699/A din 20 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.