ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2019

Asupra cererii de revizuire de față constată, următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 3791 din 6 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1127/Ap din 31 iulie 2018 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut, în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri de instanțe de același grad sau de grade diferite, precum și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Printre condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află și aceea să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), hotărârile să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Astfel, norma amintită conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care face imposibilă punerea în executare concomitentă.

S-a constatat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, litigiul finalizat prin Hotărârea penală nr. 2 din 19 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov pronunțată în dosarul nr. x/2017, a avut ca obiect plângerea formulată de petenta B. SRL, prin administrator C., împotriva Ordonanței din 14 iulie 2017 adoptată în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin Ordonanța din 21 august 2017 a procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, adoptată în dosarul nr. x/2017.

Prin Încheierea penală nr. 2 din 19 ianuarie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată, plângerea penală formulată de petenta B. SRL, prin administrator C..

Al doilea proces, finalizat prin Decizia nr. 1127/Ap din 31 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a avut ca obiect reluarea executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc D..

Prin Decizia nr. 1127/Ap din 31 iunie 2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de A. SA împotriva Sentinței nr. 5487 din 31 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Brașov.

Comparând cele două cauze în care au fost pronunțate hotărârile care sunt considerate contrarii, Înalta Curte a reținut că tripla identitate nu se verifică nici în privința obiectului și nici a părților.

Totodată, s-a constatat că și cauza cererii de chemare în judecată (causa debendi) este diferită, având în vedere că acțiunea în care a fost pronunțată Hotărârea penală nr. 2/2018 a Curții de Apel Brașov a fost întemeiată pe dispozițiile art. 340 C. pen., iar acțiunea finalizată cu pronunțarea Deciziei nr. 1127/Ap din 31 iulie 2018 a Tribunalului Brașov a avut ca temei dispozițiile legale care reglementează executarea silită.

Așadar, cum numai existența autorității lucrului judecat deschide calea de atac a revizuirii, întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și cum în cauză nu s-a putut reține existența identității de părți, obiect și cauză, ca elemente ale autorității lucrului judecat, s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A. SA.

În motivarea cererii, revizuenta susține că decizia a cărei anulare o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 743/2006 a Curții Constituționale a României, care exclude punerea în discuție a reîntoarcerii bunurilor în patrimoniul părții vătămate, precum și a Deciziei nr. 3790 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017, care exclude punerea în discuția instanțelor civile a contestațiilor formulate împotriva executării dispozițiilor civile ale sentințelor penale.

Revizuenta mai susține că, raportându-se la dispozițiile art. 598 alin. (3) C. proc. pen. în soluționarea conflictului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a a stabilit, prin Decizia nr. 3790 din 27 septembrie 2018, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina în vederea soluționării contestației la executare.

Mai arată că dispozițiile art. 598 C. proc. civ. nu permit contestarea reîntoarcerii bunurilor în patrimoniul părții vătămate, executate în baza hotărârii definitive, iar alin. (3) al art. 600 C. proc. pen. reglementează competența în soluționarea contestațiilor vizând actele de executare cu privire la bunurile ce aparțin terților sau persoanei responsabile civilmente în calitate de debitori ai prejudiciilor cauzate.

Concluzionând, revizuenta solicită admiterea cererii de revizuire și restabilirea situației anterioare anulării executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc D., potrivit încheierii de încuviințare a executării silite din data de 23 martie 2016 a Judecătoriei Brașov.

II. Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, din perspectiva dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive, care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict determinate.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar aliniatul 2 din același act normativ prevede că, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 8, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

În cauza dedusă judecății, revizuenta A. SA a solicitat revizuirea Deciziei nr. 3791 din 6 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, susținând că este potrivnică Deciziei nr. 743 din 26 octombrie 2006 a Curții Constituționale, precum și Deciziei civile nr. 3790 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin Decizia nr. 743 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954/27.11.2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14, art. 346 alin. (1) și art. 348 din C. proc. pen.

În ceea ce privește dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, se reține că a avut ca obiect conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Câmpina și Judecătoria Brașov în soluționarea contestației formulate de contestatoarea A. SA privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, pronunțată în dosarul penal nr. x/2005.

Prin Decizia nr. 3790 din 27 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Înalta Curte reține că hotărârile pretins potrivnice, pe care revizuenta le circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au fost pronunțate în proceduri care sunt incompatibile cu existența autorității de lucru judecat sau cu efectul pozitiv al acesteia. În plus, nu există identitatea de părți și obiect prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, se constată că, în cauza dedusă judecății, revizuenta invocă aspecte ce țin de obiectul contestațiilor la executare și competența de soluționare a acestora.

Or, rațiunea reglementării motivului de revizuire stipulat în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. rezidă din necesitatea de a înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleiași părți, în scopul evitării punerii în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții contrare.

În acest caz, rezolvarea situației create de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. SA împotriva Deciziei nr. 3791 din 6 noiembrie 2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. SA împotriva Deciziei nr. 3791 din 6 noiembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL