ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 271/2019

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, la data de 17.10.2017, contestatoarea A. a solicitat desființarea Titlului executoriu nr. x/15.05.2017, emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov.

În temeiul dispozițiilor art. 24 lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Curtea de Apel Brașov a trimis Judecătoriei Brașov contestația la executare formulată de revizuenta A. împotriva Titlului executoriu nr. x/15.05.2017, în vederea înregistrării și soluționării acesteia formându-se Dosarul nr. x/2017.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 194 alin. (1) C. proc. civ. Asupra fondului cauzei, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestației formulate.

Prin Sentința civilă nr. 1792/01.03.2018, Judecătoria Brașov a respins excepția necompetenței sale materiale, a admis excepția de netimbrare, invocată din oficiu, sens în care a anulat, ca netimbrată, contestația la executare formulată de contestatoarea A.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea.

Prin Decizia nr. 1030/AP din 22.06.2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis excepția nulității cererii de apel, ca netimbrată, și, în consecință, a constatat nulitatea acesteia.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a constatat neîndeplinirea de către apelanta contestatoare a obligației de plată a taxei judiciare de timbru de 20 RON, cu care a fost legal citată pentru judecarea cererii de apel, dispunând anularea apelului în temeiul art. 470 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

II. Prin acțiunea înregistrată la 17.06.2008, pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea acestuia de colaborator al securității.

Cauza a fost declinată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3492/10.12.2008 a Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 1290 din 25.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2008, a fost admisă acțiunea reclamantului, fiind constatată calitatea pârâtului de colaborator al securității.

Împotriva Deciziei nr. 1030/Ap din 22.06.2018 revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, calea de atac fiind depusă la Tribunalul Brașov.

Prin cererea de revizuire a solicitat anularea respectivei hotărâri, cu consecința desființării tuturor soluțiilor ce au fost pronunțate în litigiul ce a constituit obiectul dosarului civil având ca obiect contestație la executare, întrucât instanța de apel s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, obiectul pricinii nu se află în ființă, această hotărâre fiind pronunțată la ordinul judecătorului B., căruia i s-a repartizat inițial spre soluționare dosarul, judecător față de care a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a constatat că a avut calitatea de colaborator al fostei securități, ca poliție politică.

A mai susținut, de asemenea, că decizia civilă atacată este contrară hotărârii judecătorești prin care au fost făcute constatările de mai sus în privința judecătorului B., reprezentând o încălcare a autorității de lucru judecat a acesteia, cele două hotărâri judecătorești fiind potrivnice și de natură a-i nesocoti drepturile.

În expunerea de motive a mai punctat și că, prin decizia pronunțată, Tribunalul Brașov a nesocotit atât legislația națională, cât și legislația comunitară, precum și toate principiile de drept, săvârșind în acest sens un abuz de putere. Aceeași atitudine abuzivă a avut-o și instanța de fond, care a pronunțat Sentința civilă nr. 1792/01.03.2018 cu nesocotirea normelor imperative de competență.

În aceste condiții a cerut ca instanța să procedeze la remedierea erorilor și abuzurilor ce au fost săvârșite în cadrul litigiului ce a constituit obiectul Dosarului civil nr. x/2017

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din 30.10.2018, tribunalul a constatat că obiectul dosarului se circumscrie și motivului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în privința căruia operează regulile de stabilire a competenței înscrise în art. 510 alin. (2) C. proc. civ. și a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe acest caz de revizuirea fundamentată pe restul motivelor, urmând ca aceasta să fie înregistrată pe cale separată.

În privința cererii de revizuire ce a vizat alte motive decât cel prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanța s-a considerat competentă în a o soluționa, pronunțând Decizia nr. 1482/30.10.2018, prin care a admis excepția de netimbrare a revizuirii și a anulat, ca netimbrată, cererea în discuție.

Revizuirea întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 1491 din 30.10.2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența materială de soluționare a cererii de revizuire.

La adoptarea acestei soluții, instanța a pornit de la conținutul cererii de revizuire, prin care s-a susținut contrarietatea între Decizia civilă nr. 1030/22.06.2018, pronunțată de Tribunalul Brașov și hotărârea judecătorească prin care s-a constatat calitatea domnului judecător B. de colaborator al fostei Securități, ca poliție politică, reprezentată de Sentința civilă nr. 1290/25.03.2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În aplicarea prevederilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță, s-a decis că prezenta revizuire este de competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței supreme la data de 21.11.2018, fiind stabilit termen pentru soluționarea cererii de revizuire la 13.02.2019.

La data de 04.02.2019 revizuenta a depus precizări și lămuriri cu privire la cererea de revizuire.

La termenul de judecată din 13 februarie 2019, instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la admisibilitatea revizuirii.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuenta a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 1030/AP din 22.06.2018 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, susținând că aceasta este potrivnică Sentinței civile nr. 1290/25.03.2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, fiind vorba despre cazul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de obiect, părți și cauză.

Astfel, litigiul finalizat cu Decizia nr. 1030/Ap din 22.06.2018 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, a avut ca obiect contestație la executare, pornită de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în Dosarul nr. x/2017.

Hotărârea invocată ca pretins potrivnică, respectiv Sentința civilă nr. 1290/25.03.2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, dată în Dosarul nr. x/2008, a avut ca obiect cererea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B., prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să constate calitatea acestuia de colaborator al securității.

Se reține astfel că revizuenta nu invocă pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii având aceleași părți, obiect și aceeași cauză.

Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca între hotărârile pretins potrivnice să existe identitatea de părți, obiect și cauză, ceea ce nu este cazul în speță.

Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (în noul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

De asemenea, aceeași curte, în alte decizii de speță (cauza Iordan Iordanov și alții contra Bulgariei din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac prin care să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat. Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare și de a asigura o jurisprudență unitară a instanțelor judecătorești, aceeași curte europeană a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preț, și mai ales cu încălcarea principiului securității juridice. A constatat astfel că, în aceste situații nu se urmărește unificarea jurisprudenței, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătorești ce nu erau favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil demers judiciar întreprins în scopul armonizării practicii instanțelor și care ar fi condus la pronunțarea unor soluții general valabile și obligatorii pentru restul sistemului judiciar. În realitate, soluțiile astfel pronunțate rămân la nivel de speță, fără să "lege" în niciun fel instanțele de judecată, servind numai la desființarea unor precedente nefavorabile pentru cei care uzează de această cale extraordinară de atac. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului pare să fie reticentă în a îndrepta "un rău", respectiv divergențele de jurisprudență prin intermediul altor mijloace care sunt de natură să aducă atingere principiului securității juridice în aceeași măsură.

Față de toate considerentele expuse, constatând că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 1030Ap din data de 22 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN