ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1227/2017

Decizia nr. 1227/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Călărași,

reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. Călărași, în principal, anularea Deciziei nr. 168607 emisă de pârâtă la data de 01 iulie 2014, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la anularea Deciziei nr. 368607 din 01 iulie 2014 și emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei cu luarea în calcul a tuturor veniturilor rezultate în urma desfășurării activității întreprinse în baza acordului global, așa cum rezultă din adeverința din 11 iulie 2013, emisă de SC C. SA Slobozia și a adeverinței din 16 octombrie 2013, emisă de SC D. SRL Călărași.

Prin sentința nr. 892 din 20 octombrie 20î6, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă,

s-a admis acțiunea reclamantului, s-a dispus anularea Deciziei nr. 168607 emisă de pârâtă la data de 01 iulie 2014, privind recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, a fost obligată pârâta B. Călărași ia recalcularea drepturilor de pensie în ceea ce-l privește pe reclamant, începând cu data de 18 octombrie 2013, iar la stabilirea punctajului mediu anual să-i fie valorificate salariile brute (veniturile suplimentare, inclusiv sporul de acord global) din adeverințele din 16 octombrie 2013 (emisă de către SC D. SRL Călărași) și din 11 iulie 2013 (emisă de către SC C. SA Slobozia), pentru care unitățile angajatoare au reținut și virat E. în cotele legale și, de asemenea, a fost obligată pârâta la plata diferențelor de pensie dintre pensia rezultată din prezenta hotărâre și pensia efectiv încasată, începând cu data de 18 octombrie 2013 și până la data emiterii noii decizii de recalculare.

Prin Decizia nr. 2336 din îl aprilie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

s-a admis apelul declarat de pârâta B. Călărași împotriva sentinței nr. 892 din 20 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă. A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A.,

invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul solicită anularea deciziei atacate și menținerea sentinței Tribunalului Călărași, ca fiind temeinică și legală.

În motivarea cererii de revizuire se arată faptul că la Curtea de Apel București au fost judecate apelurile B. Călărași pentru trei foști colegi de serviciu al revizuentului, care au sesizat instanța cu același fel de cerere de luare în calcul la pensie și a veniturilor din acordurile globale și toți au primit soluții favorabile, pronunțate de Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București. Revizuentul arată că nu înțelege cum aceeași instanță poate pronunța hotărâri total diferite, pentru aceleași motive invocate în cererile de chemare în judecată, cu privire la angajați ai aceleiași instituții și care dețin același model de adeverințe de acord global.

Examinând cererea de revizuire, în raport de excepția de inadmisibilitate, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri de instanțe de aceiași grad sau de grade diferite, precum și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Printre condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află și aceea să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), hotărârile să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Astfel, norma amintită conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care face imposibilă punerea în executare concomitentă.

În cauza de față, revizuentul a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 2336 din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, invocând existența unor decizii contrare definitive pronunțate în spețe similare de Curtea de Apel București, în privința altor persoane, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată - B. Călărași. Revizuentul a arătat ca decizia a cărei anulare o solicită este contrară celorlalte hotărâri invocate întrucât deși, împreună cu alți colegi ai săi, a lucrat la aceiași angajator, în aceleași condiții, cu toate acestea a avut parte de tratament juridic diferit, hotărârile judecătorești pronunțate în cauze asemănătoare fiind contradictorii.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege.

Revizuentul arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive pronunțate, în spețe similare, de Curtea de Apel București, în privința altor persoane, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată.

Din examinarea conținutului cererii de revizuire, se reține că revizuentul invocă faptul că, la nivelul Curții de Apel București, există practică judiciară neunitară, pronunțându-se hotărâri judecătorești contradictorii în pricini având ca obiect contestație promovata în baza aceluiași temei juridic.

Or, practica neunitară a instanțelor datorată aplicării și interpretării greșite a unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privința situației revizuentului, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluțiile care se pronunță în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentului nu a fost determinat de existența unei hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acestuia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel București, spre deosebire de soluțiile pronunțate de aceeași instanță în cauze similare.

Așa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2336 din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2017.