ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 674/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 18 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitive, prin Ministerul Finanțelor Publice, anularea în totalitate a Deciziei nr. 1622 din 3 februarie 2016 și Nota de constatare nr. x din 15 iulie 2015, având în vedere că netrecerea în caietul de sarcini a mențiunii "sau echivalent" nu a avut ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse.

Prin Sentința nr. 212 din 7 septembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava și a anulat în parte Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 15 iulie 2015, în sensul menținerii corecției financiare stabilite în sumă de 346.867,37 RON (în loc de 377.916,97 RON).

Reclamantul Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava a promovat recurs împotriva Sentinței nr. 212 din 7 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 din C. proc. civ., susținând în esență că definirea specificațiilor tehnice menționate în Caietul de sarcini, fără mențiunea "sau echivalent" nu a avut "ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse", respectiv încălcarea art. 38 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

A precizat că specificațiile tehnice solicitate erau absolut necesare pentru compatibilitatea echipamentelor, prin raportare la infrastructura IT existentă în cadrul spitalului.

Orice operator economic interesat putea uzita de prevederile art. 78 din O.U.G. nr. 34/2006, având dreptul de a solicita clarificări privind documentația de atribuire. Or, în perioada desfășurării procedurii de atribuire nu au fost înregistrate astfel de solicitări.

Conform art. 177 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu a impus obligativitatea prezentării unor certificări specifice", ofertanții putând prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerințe, "orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare care probează, în mod concludent, îndeplinirea respectivelor cerințe".

În cadrul procesului de evaluare nu au existat oferte care să fi fost excluse din procedura de atribuire din aceste așa-zise "restricționări".

A reiterat recurentul faptul că, în calculul corecției financiare de 377.516,97 RON, a fost aplicată penalizarea de 25% și asupra sumei de 124.198,40 RON, sumă care nu era cheltuială eligibilă și care a fost achitată de către parte cu OP nr. x din 12 mai 2014 (suma de 100.160 RON) și OP nr. x din 12 mai 2014 (suma de 24.038,40 RON).

Recurentul a criticat sentința pe motiv că instanța de fond a reținut faptul că s-au indicat în caietul de sarcini denumiri specifice anumitor producători, dar nu consideră că se poate reține favorizarea sau eliminarea unor competitori, în condițiile în care aceste specificații tehnice erau necesare pentru compatibilitatea echipamentelor cu infrastructura deja existentă.

În plus, organele de control au putut constata, în cadrul verificărilor efectuate, că nu au fost solicitări de clarificări din partea ofertanților referitor la specificațiile din caietul de sarcini, motiv pentru care nu consideră că au fost îngrădite drepturile acestora cu privire la participarea la licitație.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susțineri din recurs și din acțiunea introductivă.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actele administrative reprezentate de Nota de constatare nr. x din 15 iulie 2015 și Decizia nr. 1622 din 3 februarie 2016 emisă în soluționarea contestației administrative.

Acțiunea sa a fost admisă doar în parte, prima instanță menținând ca fiind temeinice și legale actele administrative contestate în ceea ce privește corecția financiară în cuantum de 346.867,37 RON.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile aduse sentinței recurate și care pot fi subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 15 iulie 2015 privind proiectul "Eficientizarea Serviciilor Medicale oferite de Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava", întocmită de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Competitive, s-a sancționat neregula constând în următoarea abatere de la legislația în materia achizițiilor publice:

"Caietul de sarcini conține cerințe restrictive, cum ar fi standardele EN 50173, EN 50174, EN 50167, EN 6332-1, etc., fără a fi însoțite de mențiunea "sau echivalent", ce se regăsesc la Cap. 2.4 Normative și standard utilizate la implementarea sistemului sau IEC 60950-1/EN 609501, EN 55 022 clasa A, EN 61000-3-2/3-3, ISO 9001, ISO 14001 solicitate pentru Server aplicație, Server operațional baze de date, precum și denumiri de produse, cum a fi: A., B., C., fără a fi însoțite de mențiunea "sau echivalent" solicitate de Echipament de stocare".

S-a procedat la aplicarea unei corecții de 25% din valoarea eligibilă a Contractului nr. x din 12 noiembrie 2013 încheiat între Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava și Asocierea S.C. D. S.R.L. (lider Asociere) & S.C. E. S.R.L. pentru folosirea unor criterii de selecție restrictive, discriminatorii, în conformitate cu prevederile pct. 9 din Partea I a Anexei fa H.G. nr. 519/2014.

Recurentul-reclamant critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu ar ține seama de faptul că era vorba de specificații tehnice absolut necesare pentru asigurarea compatibilității echipamentelor ofertate cu infrastructura IT existentă în cadrul spitalului, însă nu arată în ce mod prevederea mențiunii "sau echivalent" ori lipsa nominalizării anumitor producători în documentația de atribuire împiedica de plano depunerea unor oferte de echipamente compatibile.

În realitate, este evident că recurentul nu a asigurat în niciun fel respectarea interdicției exprese de la art. 38 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, ținând seama și de faptul că în conformitate cu prevederile Ordinului ANRMAP nr. 509/2011, Anexa nr. 1, pentru contractele de furnizare, solicitarea prezentării certificatului ISO 9001 de la producător/distribuitor este cerință restrictivă, iar potrivit art. 177 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 autorității contractante îi este interzis a impune ofertanților obligativitatea prezentării unor certificate specifice, respectiv să aplice criterii restrictive chiar în cazul unor cerințe minime referitoare la capacitatea tehnică și profesională.

Or, autoritatea contractantă recurentă a solicitat prezentarea obligatorie, iar nu alternativă (așa cum pretinde în răspunsul la întâmpinare), a respectivului certificat, cu încălcarea art. 38 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006.

Sunt irelevante împrejurările invocate de recurentul-reclamant în sensul că ofertanții nu s-au prevalat de dreptul de a solicita clarificări privind documentația de atribuire, conform art. 78 din O.U.G. nr. 34/2006, ori că, în cadrul procesului de evaluare, nu au existat oferte excluse din procedură din cauza acestor restricționări.

Lipsa mențiunii "prin echivalent" și precizarea denumirii anumitor producători au fost de natură să descurajeze participarea la procedură a altor potențiali ofertanți, care puteau eventual prezenta doar echivalentul specificațiilor tehnice solicitate prin caietul de sarcini, iar art. 35 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006 urmărea tocmai să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire și să nu aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurența între operatorii economici.

De altfel, nu poate fi ignorat faptul că în procedură au existat doar doi ofertanți.

Cât privește susținerea recurentului în sensul că în calculul corecției financiare de 377.516,97 RON a fost aplicată penalizarea de 25% și asupra sumei de 124.198,40 RON, sumă care nu era cheltuială eligibilă și care a fost achitată de către parte, Înalta Curte constată că această chestiune a fost soluționată de instanța de fond în favoarea recurentului reclamant, prin anularea în parte a notei de constatare, iar până la pronunțarea instanței de recurs intimatul pârât s-a și conformat sentinței recurate prin emiterea Notei explicative de completare nr. x din 23 noiembrie 2016, în sensul că "în urma analizei tuturor documentelor relevante, se modifică creanța stabilită de la 377.916,97 RON, la 346.867,37 RON", motivat de faptul că "instanța a considerat în mod justificat că trebuie aplicată corecția la valoarea eligibilă plătită efectiv, nu la suma solicitată la rambursare".

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale și contractuale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava împotriva Sentinței nr. 212 din 7 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM