ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1962/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26.05.2015, reclamanta S.C. A. S.A. Onești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, să se constate, în baza art. 2 alin. (1) lit. i coroborat cu art. 8 alin. (1) și alin. (1)

2

din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cererea sa nr. 1030/02.09.2014 și să fie obligată pârâta să emită, în baza art. 9 alin. (1) a Metodologiei din 28.02.2007 de stabilire, ajustare sau modificare a prețurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare, actul administrativ individual de avizare a prețurilor și tarifelor pe raza administrativă a Municipiului Onești.

Prin sentința nr. 676 din data de 01.03.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile invocate și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. ONEȘTI, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond și a tuturor încheierilor pronunțate în dosar, reclamanta a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În raport de dispozițiile art. 488(1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta-reclamantă arată că prima instanță a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În cadrul acestui motiv de recurs se invocă două aspecte de nelegalitate.

Primul vizează faptul că prima instanță nu a analizat în concret conținutul adresei nr. x/9.03.2015 contestată de reclamantă ca fiind refuz nejustificat de soluționare a cauzei în sensul dispozițiilor art. 2(2) din legea nr. 554/2004.

Al doilea aspect de nelegalitate privește faptul că instanța a încălcat dispozițiile art. 400 C. proc. civ. în sensul că instanța pentru data de 1.03.2016 a dispus repunerea pe rol a cauzei, soluție asupra căreia nu mai putea reveni fără încălcarea dispozițiilor art. 429 C. proc. civ. fiind incidente dispozițiile art. 176 C. proc. civ.

Se arată că prima instanță a încălcat principiul contradictorialității deoarece nu a pus în discuția părților partea de lucru judecat a Deciziei nr. 3515/2014 pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Al doilea motiv de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 (1) pct. 6 C. proc. civ. invocându-se faptul că soluția de respingere dispusă de prima instanță nemotivată, iar considerentele expuse sunt contradictorii și nu au legătură cu obiectul cauzei.

Reclamanta-recurentă arată că a investit instanța cu cenzurarea unui refuz nejustificat al autorității intimate de a aviza conform legii pentru reclamantă prin cererea pentru modificarea prețurilor și tarifelor pentru distribuția și transportul apei potabile în Municipiul Onești respectiv pentru analizarea și epurarea apei reziduale. Această cerere principală a fost completată ulterior.

Reclamanta-recurentă invocă încălcarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. în sensul că prima instanță a respins pe de-o parte probele prin care se încerca să se demonstreze dreptul de proprietate asupra rețelelor de canalizare și pe de altă parte a motivat pe faptul că reclamanta nu este proprietara rețelelor de apă, considerentele fiind contradictorii și străine de natura cauzei.

În raport de dispozițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488(1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de dispozițiile art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a legii de către instanța de fond în sensul că instanța nu a analizat existența în cauză a unui refuz nejustificat de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 9 din metodologia de stabilire, ajustare sau modificare a prețurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare aprobate prin Ordinul ANRSC nr. 65/28.02.2007.

Recurenta-reclamantă arată că îndepliniea pe fond condițiile prevăzute de art. 9 alin. (2) din Metodologie, în cauză fiind nejustificat, abuziv și arbitrar refuzul de a se emite avizul solicitat necesar pentru modificarea prețurilor și tarifelor propuse.

Acesta deoarece reclamanta - recurentă a devenit proprietatea rețelelor de apă în baza privatizării SC "B." S.A. deoarece prin privatizare reclamanta a preluat și păstrat patrimoniul fostei societăți B. S.A. - autoarea sa patrimoniu care cuprindea, prin efectul privatizării și rețelele de apă și canalizare din Municipiul Onești.

Se arată că prima instanță a înlăturat nelegal această susținere pe motiv că reclamantei nu i s-a delegat gestiunea serviciului de alimentare cu apă și canalizare în condițiile în care această delegare nu putea fi efectuată de Consiliul local Onești ci de Statul Român.

Se solicită în raport de acest motiv admiterea recursului casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și completată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Reclamanta-recurentă a depus la dosar răspuns la întâmpinare iar intimata a depus note scrise în care susține că cererea a rămas fără obiect și în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488(1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Curtea nu va reține excepția lipsei de obiect a acțiunii recurentei-reclamante, calificată ca o apărare pe fond excepție invocată în faza de recurs de către intimata-pârâtă.

Excepția lipsei de obiect a fost invocată pe motiv că autoritatea a emis în favoarea unei alte societăți avizul nr. x/14.12.2017 avizând prețurile și tarifele la serviciul de alimentare cu apă și de canalizare pentru S.C. C. S.A. Constanța pentru întreg județul Bacău inclusiv pentru Municipiul Onești.

Avizul emis pe parcursul soluționării cauzei în favoarea unei terțe societății nu este de natură a determina lipsa de obiect a acțiunii reclamantei aceasta constând fie pe acțiunea precizată pretinsul refuz nejustificat al autorității pârâte de a-i soluționa cererea sa nr. x/2.09.2014, cererea sa având ca obiect emiterea unui act individual - Aviz prin care să se dispună cu privire la modificarea prețurilor și tarifelor pentru serviciile de distribuție și transport a apei potabile și de canalizare - expirare pe raza administrativă a Municipiului Onești.

Iar în raport de motivul de recurs prevăzut de art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea urmează a analiza pe fond legalitatea sentinței atacate care prin soluția de respingere recurată a apreciat că în cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii, respectiv de emitere a avizului solicitat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) coroborat cu art. 8 alin. (1) și alin. (1

2

) din Legea nr. 554/2004.

Pe motivele de recurs invocate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488(1) pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat în cauză nefiind încălcate dispozițiile art. 400 sau 429 C. proc. civ. deoarece cauza după dezbaterile din data de 2.02.2016 nu a fost repusă pe rol, iar instanța de fond nu a revenit asupra soluției pronunțate la data de 1.03.2016, după amânarea pronunțării succesive la 9.02.2016, 16.02.2016, 23.02.2016 și pronunțarea la 1.03.2016.

Recurenta-reclamantă este în eroare cu privire la repunerea pe rol a acuzei. Aceasta nu a fost dispusă după data dezbaterilor reale din ședința publică din 2.02.2016.

Verificând această încheiere care face parte integrantă din sentința atacată, Curtea constată următoarele:

În ședința din 2.02.2016, conform încheierii de ședință aflată la dosar fond prima instanță a respins motivat o parte din probele solicitate de reclamantă ca nefiind utile cauzei respectiv proba cu expertiza și proba cu interogatoriu și a admis proba cu actele aflate la dosar.

A pus în discuția părților excepțiile invocate de autoritatea pârâtă și a acordat cuvântul părților pe fondul cauzei conform art. 392 C. proc. civ. reținând cauza în pronunțare pe excepții și fond conform art. 394 C. proc. civ.

Cauza nu a fost repusă pe rol conform art. 400 C. proc. civ. ci s-a dispus amânarea pronunțării conform art. 396(1) și (3) C. proc. civ.

Instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art. 396(3) C. proc. civ. și nu a pronunțat sentința atacată decât după amânarea succesivă a pronunțării pentru 9.02.2016, 16.02.2011, 23.02.2016 și 1.03.2016.

La data de 1.03.2016 s-a pronunțat sentința atacată prin care au fost respinse excepțiile invocate și respinsă pe fond acțiunea ca neîntemeiată în cauză instanța fiind dezinvestită conform art. 429 C. proc. civ.

Față de cele expuse, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488(1) pct. 5 C. proc. civ. neexistând încetarea unor norme de procedură a căror nerespectare să determine nulitatea hotărâri care a fost invocată de reclamantă pe calea recursului conform art. 405 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488(1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reține existența unei nemotivări sau a unei motivări contradictorii și încălcarea dispozițiilor art. 425 lit. b C. proc. civ.

Prin sentința atacată, pe fondul cauzei prima instanță a respins în concret problemei dedusă judecății, analizând dacă în cauză refuzul de a emite Avizul solicitat de reclamantă pentru modificarea prețurilor și tarifelor este justificat sau nu în sensul dispozițiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Argumentele instanței de fond reprezintă o apreciere globală a poziției părților și aceasta nu poate privi strict argumentele expuse de autoritate în adresa contestată ca fiind un refuz nejustificat de emitere a Avizului solicitat. Aceasta deoarece instanța de contencios administrativ este îndreptățită să verifice în raport de dispozițiile art. 1(1) din legea nr. 554/2004 dacă reclamanta în calitate de persoană vătămată, care a contestat actul administrativ asimilat ca refuz are un drept recunoscut sau interes recunoscut de lege vătămat prin adresa contestată.

Iar această verificare și argumentele de fapt și de drept expuse în motivare nu sunt de natură a concluziona că în cauză sunt încălcate dispozițiile art. 425 lit. b din C. proc. civ., ale art. 21(3) din Constituția României sau art. 6 din CEDO.

În opinia Curții, ca instanță de recurs motivarea primei instanțe este corespunzătoare, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și oferă garanțiile unui proces echitabil.

Nemaifiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488(1) pct. 6 C. proc. civ. Curtea nu va reține acest motiv de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză soluția de respingere a acțiunii pe fond fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii în raport de situația de fapt.

Prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 1 art. 2(1) lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și a constatat că în cauză nu există îndeplinite condițiile existenței unui exces de putere din partea intimatei de a soluționa cererea recurentei.

În concret reclamanta-recurentă, plecând de la premisa că este proprietara serviciului de apă și canalizare din Municipiul Onești a solicitat autorității pârâte să-i soluționeze cererea nr. x/2.09.2014 în sensul de a fi emis în baza art. 9(1) din Ordinul ANRSC nr. 65/2007 Avizul necesar pentru modificarea prețurilor și tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare din Municipiul Onești.

Prin adresa de răspuns nr. x9.03.2015 contestată în prezenta cauză autoritatea pârâtă invocând existența mai multor litigii în curs i-a comunicat faptul că avizul nu poate fi eliberat.

În mod corect și legal prima instanță a respins pe fond acțiunea ca neîntemeiată constând că reclamanta nu are calitatea de proprietar al rețelelor de apă și de canalizare, neavând calitatea de persoană vătămată în sensul dispozițiile art. 1(1) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece reclamanta nu este titulara unui drept sau interes recunoscut de lege care să fie vătămat prin adresa contestată neexistând calitatea de proprietar al rețelelor de apă și canalizare la data cererii și primirii răspunsului, dreptul era litigios, iar recurenta-reclamantă nu avea calitatea de persoană îndreptățită a obține Avizul necesar pentru modificarea pretențiilor și tarifelor.

La data soluționării cauzei în fond în mod corect prima instanță a constatat că prin Decizia nr. 3515/2014 pronunțată în dosarul nr. x/2012 s-a reținut că recurentei nu i-a fost delegată gestiunea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare. Mai mult acest serviciu a fost delegat pe parcursul soluționării recursului unei alte societăți, care i s-a eliberat avizul necesar pentru stabilirea și modificarea prețurilor și tarifelor pe întregul județ Bacău - inclusiv Municipiului Onești - respectiv Avizul nr. x/14.12.2017 - dosar recurs.

Atât în acțiune cât și în cadrul motivelor de recurs recurenta pleacă de la o premisă greșită aceea că este proprietara rețelelor de apă și canalizare în baza procesului de privatizare al autoarei sale S.C. B. S.A.

Curtea apreciază că susținerea este greșită în cauză nefiind încălcate de prima instanță prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 88/1997.

Aceasta deoarece procesul de privatizare recurenta a cumpărat acțiuni în condițiile O.U.G. nr. 88/1997 dar rețelele de apă și de analizare au rămas și sunt în continuare în proprietatea Municipiului Onești.

Recurenta-reclamantă nu a probat în contra Decizie nr. 3515/2014 în sensul de a fi proprietara rețelelor de apă sau că a avut delegat acest serviciu public deoarece infrastructura de apă și de canalizare se află în proprietatea Municipiului Onești și în consecință în mod corect nu i-a fost soluționată favorabil cererea sa având ca obiect eliberare Aviz necesar pentru modificarea prețuri și tarife pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare în Municipiul Onești.

Față de cele expuse mai sus pentru neîndeplinirea condițiilor motivelor de recurs prevăzute de art. 488(1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. curtea în baza art. 496(1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. "A." S.A. Onești prin administrator judiciar D. împotriva sentinței nr. 676 din 1 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 mai 2018.