ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3820/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 ianuarie 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice ("ANRSC") și Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Județul Brașov ("B."), a solicitat: (i) anularea în parte a dispozițiilor art. 215 alin. (1) din Regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apa și de canalizare aprobat prin Ordinul nr. 88/20.03.2007 emis de către Președintele ANRSC; (ii) obligarea pârâtei ANRSC să modifice art. 215 alin. (1) din Regulamentul cadru din 2007 în sensul ca determinarea cantității de apă meteorică să se facă raportat la suprafața efectiv deservită de sistemul de canalizare existent în incintele construite și neconstruite ale utilizatorilor, iar nu prin raportare la suprafețele totale ale incintelor construite și neconstruite ale utilizatorilor; (iii) anularea în parte a dispozițiilor art. 215 alin. (1) si (2) din Regulamentul Consolidat și Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apa și de Canalizare pentru întreaga Arie a Delegării 2015 aprobat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Județul Brașov, precum și a dispozițiilor similare din regulamentele consolidate anterioare emise de B. în baza Regulamentului-cadru din 2007 emis de către Președintele ANRSC; (iv) obligarea paratei B. să modifice dispozițiile art. 215 alin. (1) și (2) din Regulamentul consolidat B. din 2015, în sensul că determinarea cantității de apă meteorică să se facă raportat la suprafața efectiv deservită de sistemul de canalizare existent în incintele construite și neconstruite ale utilizatorilor, iar nu prin raportare la suprafețele totale ale incintelor construite și neconstruite ale utilizatorilor; (v) obligarea pârâtelor ANRSC si B. la plata prejudiciului material în cuantum de 863.343,2 RON reprezentând contravaloarea sumelor achitate de societate ca urmare a emiterii facturilor pentru servicii neprestate. 1.

La data de 18 iunie 2019, C. S.R.L. a depus cerere de intervenție voluntară principală, prin care a solicitat admiterea in principiu a cererii de intervenție principala și: (i) anularea în parte a dispozițiilor art. 215 alin. (1) din Regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare aprobat prin Ordinul nr. 88/20.03.2007 emis de către Președintele ANRSC; (ii) obligarea pârâtei ANRSC sa modifice art. 215 alin. (1) din Regulamentul cadru din 2007 în sensul ca determinarea cantității de apă meteorică să se facă raportat la suprafața efectiv deservită de sistemul de canalizare existent în incintele construite și neconstruite ale utilizatorilor, iar nu prin raportare la suprafețele totale ale incintelor construite și neconstruite ale utilizatorilor; (iii) anularea în parte a dispozițiilor art. 215 alin. (1) si (2) din Regulamentul Consolidat si Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apa și de Canalizare pentru întreaga Arie a Delegării 2015 aprobat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitara în Domeniul Apei din Județul Brașov, precum și a dispozițiilor similare din regulamentele consolidate anterioare emise de B. în baza Regulamentului-cadru din 2007 emis de către Președintele ANRSC, obligarea paratei B. sa modifice dispozițiile art. 215 alin. (1) si (2) din Regulamentul consolidat B. din 2015, în sensul ca determinarea cantității de apă meteorică să se facă raportat la suprafața efectiv deservită de sistemul de canalizare existent în incintele construite și neconstruite ale utilizatorilor, iar nu prin raportare la suprafețele totale ale incintelor construite și neconstruite ale utilizatorilor; (iv) obligarea pârâtelor ANRSC si B. la plata prejudiciului material în cuantum de 257.132,05 RON reprezentând contravaloarea sumelor achitate de societate ca urmare a emiterii facturilor pentru servicii neprestate și cheltuieli de executare silita impuse ca urmare a dosarelor execuționale demarate. 1.

Prin încheierea din 17 octombrie 2019, instanța de fond a constatat admisibilă în principiu cererea de intervenție voluntară principală formulată de C. S.R.L.. 1.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 15 octombrie 2019, reclamanta A. S.A. a arătat că, prin cel de-al treilea capăt al cererii de chemare în judecată, a solicitat anularea în parte a: - dispozițiilor art. 215 alin. (1) și (2) din Regulamentul Consolidat și Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apă și de Canalizare pentru Întreaga Arie a Delegării 2015 aprobat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Județul Brașov; - dispozițiilor art. 215 din Regulamentul Consolidat și Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apă și de Canalizare prestat de Compania Apa Brașov S.A., aprobat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Județul Brașov prin Hotărârea nr. 2/2008; - dispozițiilor art. 215 din Regulamentul Consolidat și Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apă și de Canalizare prestat de Compania Apa Brașov S.A., aprobat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Județul Brașov prin Hotărârea nr. 19/2014. 1.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 14 octombrie 2019, intervenienta C. S.R.L. a arătat că, prin cel de-al treilea capăt al cererii de intervenție voluntară principală, a solicitat anularea în parte a dispozițiilor art. 215 din Regulamentul Consolidat și Armonizat al Serviciului de Alimentare cu Apă și de Canalizare pentru Întreaga Arie a Delegării 2015 aprobat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Județul Brașov. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 106 din 17 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice și Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Județul Brașov, precum și cererea de intervenție principală formulată de intervenienta C. S.R.L., ca nefondate. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 106 din 17 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta A. S.A. și intervenienta C. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. În motivarea recursului lor, recurenta-reclamantă și recurenta-intervenientă au arătat că situația litigioasă dintre recurente și operatorul local de apă și canalizare este relevantă pentru a stabili dacă prin intermediul actelor administrative atacate este atins scopul vizat de legiuitor prin Legea nr. 51/2006 și Legea nr. 241/2006. Analiza legalității dispozițiilor atacate nu poate fi un procedeu abstract, ci trebuie realizată și din perspectiva îndeplinirii scopului vizat de legiuitor ca și condiție de legalitate a actului administrativ emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii ori a executării în concret a legii, respectiv prin raportare la modalitatea concretă de aplicare și punere în executare a dispozițiilor contestate. Curtea a realizat doar o analiză abstractă a legalității dispozițiilor atacate în anulare, înlăturând din analiza situația de fapt concretă ce demonstrează că actele administrative vizate nu își ating scopul instituit de legiuitor prin Legea nr. 51/2006 și Legea nr. 246/2006 generând încălcarea și nerespectarea legilor. Deși interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor vizate este una salutară, care ar trebui sa "lumineze" orice operator de utilități publice din domeniu despre cum ar trebui aplicate Regulamentul B. 2015 și Regulamentul-cadru ANRSC din 2007, totuși se poate observa că însăși Curtea recurge la deducții și prezumții pentru a tranșa și elucida conținutul dispozițiilor art. 215 alin. (1) din cele două regulamente indicate mai sus. Mai mult, cel puțin un operator de utilități publice (Compania Apă Brașov S.A.) înțelege să aplice în mod diferit aceste dispoziții raportându-se la mențiunea "suprafața totală construită și neconstruită" pentru a impune perceperea unui tarif pentru un serviciu neprestat, contrar scopului avut în vedere de legiuitor prin reglementările cu putere superioară celor două regulamente. Nu în ultimul rând, chiar și instanțele de judecată la nivel local au aplicat dispozițiile art. 215 alin. (1) din cele două regulamente în sensul literar al acestora atunci când au soluționat litigiile dintre societățile recurente și Compania Apă Brașov S.A. reținând că aceste dispoziții sunt suficient de clare și impun perceperea tarifului de preluare a apelor pluviale pentru întreaga suprafață construită și neconstruită neavând importanță suprafața efectiv deservită de sistemul de canalizare. Dispozițiile art. 215 alin. (1) din Regulamentul B. 2015 si din Regulamentul-cadru ANRSC din 2007 nu sunt suficiente de clare, lăsând loc unor interpretări diferite, abuzive, ce încalcă atât spiritul celor două regulamente, cât și normele cu forță superioară. Recurentele au mai arătat că dispozițiile a câtor anulate o solicită permit impunerea unui tarif pentru un serviciu neprestat. Astfel, prevederile art. 215 din Regulamentul cadru din 2007 și ale art. 215 din Regulamentul consolidat B. 2015 permit aplicarea unei formule de calcul în care se are în vedere suprafața totală construită și neconstruită deținută în proprietate de un utilizator, fără a se face distincția între suprafețele efectiv deservite de sistemul de canalizare/preluare a apelor pluviale și cele de pe care fizic nu se poate prelua apa meteorică din motive obiective. Dispozițiile art. 215 din Regulamentul cadru din 2007 și ale art. 215 din Regulamentul consolidat B. 2015 sunt nelegale sub aspectul creării unui dezechilibru evident dintre serviciul prestat și costul determinat, dând posibilitatea operatorului serviciului de canalizare să țină cont la determinarea cantității totale de apă pluvială preluată de la utilizator de suprafețele totale ale incintelor aflate în proprietatea sau administrarea utilizatorului și nu suprafețele totale ale incintelor aflate în proprietatea sau administrarea utilizatorului efectiv deservite de rețeaua de canalizate. Realitatea prestării serviciului este indisolubil legată de existența unor instalații corespunzătoare și apte a conduce la preluarea efectivă a apelor pluviale, de la nivelul întregii suprafețe avute în vedere la determinarea valorii serviciului pretins a fi prestat (din moment ce operatorul de servicii de canalizare pretinde si facturează aceste servicii pentru întreaga suprafața deținută de utilizator). Stabilirea și perceperea tarifului pentru o suprafață care nu este în concret deservită de rețeaua de canalizare este una vădit abuzivă și de natură a încălca flagrant principiul tarifarii echitabile a unui serviciu și totodată însuși dreptul de proprietate al utilizatorilor prin pretinderea si perceperea unor sume nedatorate, în baza unor regulamente ce favorizează abuzul. Dispozițiile art. 215 din Regulamentul cadru din 2007 și ale art. 215 din Regulamentul consolidat B. 2015 încalcă: - principiul tarifarii echitabile, a rentabilității și calității serviciului prestat de operatorul de servicii publice de canalizare; - principiul prestării efective a serviciilor publice; - dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de proprietate privată. - accesibilitatea și previzibilitatea reglementarii, componente ale principiului fundamental al securității juridice. Lipsa oricărei diferențieri între suprafața totală construită sau neconstruită, deținută în proprietate de către utilizator și suprafața totală construită sau neconstruită, deținută în proprietate de către utilizator și deservită efectiv de către rețeaua de canalizare, prin existenta mijloacelor tehnice adecvate în acest scop, nu doar că încalcă principiul previzibilității din perspectiva utilizatorului nespecialist în drept, ci creează pentru acesta un dezechilibru în raporturile juridice născute în baza prevederilor afectate de incertitudine. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă ANRSC a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În motivare, intimata-pârâtă ANRSC a arătat că pentru analizarea legalității cadrului legislativ incident în cauză, instanța este ținută să verifice actul atacat cu considerarea principiului ierarhiei actelor normative prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Conform acestui principiu, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Instanța de fond a analizat aceste aspecte de legalitate reținând, după o analiză logică și sistemică a cadrului legislativ incident în cauză că "nu au fost încălcate textele Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice sau ale Legii nr. 241/2006 a serviciului de alimentare de apă și de canalizare." Nu este întemeiată afirmația recurentelor că prima instanță a menționat că determinarea cantității de apă meteorică preluată în sistemul public de canalizare nu se poate raporta decât la suprafața efectiv deservită de sistemul de canalizare, ci dimpotrivă, instanța de fond a arătat că nu se identifică niciun viciu de legalitate în ceea ce privește formularea normei juridice de la art. 215 alin. (1) din Regulamentul-cadru aprobat prin Ordinul nr. 88/2007, aceasta neinstituind fundamentul vreunei tarifari inechitabile sau de natură a afecta rentabilitatea și calitatea serviciului în discuție, după cum nu permite tarifarea fără prestarea serviciului public. Hotărârea recurată răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza complexă și detaliată a legalității actelor administrative atacate, în speță judecătorul fondului interpretând într-o manieră logică și sistematică, inclusiv prin raportare la definițiile date conținutului său termenilor utilizați de art. 215. Anularea actelor administrative cu caracter normativ nu se poate realiza decât pentru motive de nelegalitate raportate la normele superioare, iar această condiție nu este îndeplinită în speță. Dispozițiile legale contestate sunt conforme și în executarea dispozițiilor din actul juridic superior, respectiv art. 42 alin. (8) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "În cazul serviciilor pentru care nu există sisteme de măsurare-înregistrare ori metoda măsurării directe nu se poate aplica determinarea consumurilor cantităților serviciilor furnizate/prestate se face în regim paușal sau prin metode indirecte, bazate pe măsurători și calcule având ca bază prescripțiile tehnice în vigoare." Potrivit art. 1 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/2006, colectarea, canalizarea și evacuarea apelor pluviale este un serviciu de utilitate publică, iar metodologia de calcul a cantității de apă meteorică prevăzută la art. 215 din Regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare aprobat prin Ordinul președintelui A.N.R.S.C. nr. 88/2007 are la bază prescripția tehnică SR 1846-1:2006 pentru determinarea debitelor de apă meteoric evacuată la rețeaua de canalizare, în vigoare la data emiterii actului normativ. Prin urmare, A.N.R.S.C, a elaborat, în deplin acord cu dispozițiile legale de nivel superior, metodologia analitică de calcul a cantităților de apă meteorică, în funcție de cantitățile specifice de apă meteorică per metru pătrat măsurate de către Administrația Națională de Meteorologie și de coeficienții de scurgere corespunzători tipurilor de suprafețe construite și neconstruite prevăzute în SR 1846. Solicitarea recurentelor de modificare a dispozițiilor art. 215, în sensul aplicării formulei de calcul doar la suprafața de teren efectiv deservită de sistemul public de canalizare este neîntemeiată, deoarece nu se bazează pe nicio prescripție tehnică așa cum prevede art. 42 alin. (8) din Legea nr. 51/2006. În plus, noțiunea de suprafață de teren efectiv deservită de sistemul public de canalizare nu există în standardul român SR 1846 și nu are corespondent în nicio altă prescripție tehnică, iar în funcție de tipul și natura suprafeței neconstruite coeficienții de scurgere prevăzuți în SR 1846 ating valori cuprinse între 0,05 și 0,20, ceea ce înseamnă că o infimă parte, din întreaga cantitate de apă meteorică, ce nu poale fi absorbită de pământ se scurge la rețeaua de canalizare, cantitate de aproape 20 de ori mai mică decât cea provenita de pe suprafețele construite, la care coeficienții de scurgere ating valori între 0,25 și 0,95. Prin urmare, soluția juridică elaborată de A.N.R.S.C. privind determinarea cantității de apă meteorică în funcție de suprafețele totale ale incintelor construite și neconstruite, declarate de fiecare utilizator este în deplin acord cu standardul român SR 1846, care conține atât coeficienții de scurgere ai apei meteorice de pe suprafețele construite, precum învelitori metalice și de ardezie, învelitori din sticlă, țiglă și carton asfaltat, terase asfaltate, pavaje de asfalt și din beton, pavaje din piatră și alte materiale, drumuri din piatră spartă (macadam), drumuri împietrite, cât și coeficienți de scurgere ai apei meteorice de pe suprafețele neconstruite: grădini, incinte și curți nepavate, neînierbate, terenuri agricole (cultivate), parcuri și suprafețe împădurite. Nu sunt încălcate: - principiul tarifării echitabile, întrucât operatorul aplică, în conformitate cu prevederile art. 215 din Regulamentul Consolidat și Armonizat al Serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, aceeași formulă de calcul și același tarif de canalizare către toți utilizatorii din aria de operare: agenți economici, instituții publice, fundații și asociații non profit. - principiul prestării efective a serviciilor publice, deoarece prin rețelele publice de canalizare exploatate de operator sunt evacuate apele meteorice scurse de pe toate suprafețele construite și neconstruite deținute de utilizatori, iar evacuarea apelor pluviale și de suprafață din intravilanul localităților prestată de operator este o activitate componentă a serviciului public de canalizare, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. c) din Legea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, - dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în tot cuprinsul actului normativ nu există niciun alineat, text sau cuvânt care să reglementeze regimul juridic al proprietății sau care să lezeze dreptul la proprietate privată. - accesibilitatea și previzibilitatea reglementării, deoarece formula de calcul pentru determinarea cantității de apă meteorică evacuată la rețeaua de canalizare se bazează pe aceeași coeficienți de scurgere, din standardul SR 1846, luați în considerare de către proiectant la dimensionarea rețelelor publice și interioare de canalizare, în corelare cu tipul și natura suprafețelor construite și neconstruite deținute de utilizatori. 4.2. Intimata-pârâtă B. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile expuse în calea de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă și intervenienta în interes propriu este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Situația litigioasă dintre recurente și operatorul local de apă și canalizare cu privire la suprafețele aferente calculului prețului serviciilor prestate de operatorul de servicii de alimentare cu apă și canalizare, precum și a sumelor datorate nu este relevantă în analiza legalității Regulamentului-cadru aprobat prin Ordinul ANRSC nr. 88/2007 și Regulamentelor Consolidate 2008, 2014 și 2015 emise de pârâta B.. Această situație litigioasă este o împrejurare ulterioară emiterii actelor administrative menționate și nu vizează condițiile de legalitate, care se referă la aspecte anterioare sau concomitente emiterii actelor administrative contestate. De aceea, Înalta Curte apreciază că situația litigioasă menționată nu este de natură a afecta scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea legilor nr. 51/2006 și nr. 241/2006, acte normative cu forță juridică superioară, în aplicarea cărora au fost emise Regulamentul-cadru aprobat prin Ordinul ANRSC nr. 88/2007 și Regulamentele Consolidate din 2008, 2014 și 2015. 2. Actele administrative atacate sunt conforme cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 și Legii nr. 241/2006, fiind emise în aplicarea acestora. Astfel, conform art. 42 alin. (8) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "În cazul serviciilor pentru care nu există sisteme de măsurare-înregistrare ori metoda măsurării directe nu se poate aplica determinarea consumurilor/cantităților serviciilor furnizate/prestate se face în regim paușal sau prin metode indirecte, bazate pe măsurători și calcule având ca bază prescripțiile tehnice în vigoare". În aplicarea acestor dispoziții a fost emis Regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare aprobat prin Ordinul nr. 88/2007, care în art. 215 alin. (1) prevede "Cantitatea de apă meteorică preluată de rețeaua de canalizare se determină prin înmulțirea cantității specifice de apă meteorică, comunicată de A.N.M. pentru luna anterioară emiterii facturii, cu suprafețele totale ale incintelor construite și neconstruite, declarate de fiecare utilizator și cu coeficienții de scurgere recomandați de SR 1846-1:2006." Aceste dispoziții au fost transpuse ulterior prin regulamente consolidate ale serviciului de apă și canalizare aprobate de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Județul Brașov, care în art. 215 alin. (1) determină cantitatea de apă pluvială preluată de rețeaua de canalizare după cum urmează: QPT = C1 X ST X 0,6 unde QPT - reprezintă cantitatea totală de apă pluvială preluată lunar la rețeaua publică de canalizare; C1 - reprezintă media cantității de precipitații comunicată de ANM pentru anul anterior. Anual, C1 se va recalcula în funcție de media cantității de precipitații comunicată de ANM pentru anul anterior. Media anuală se va recalcula la începutul fiecărui an; ST - reprezintă suprafețele totale ale incintelor construite și neconstruite ale utilizatorului; 0,6 - reprezintă coeficientul mediu de scurgere aplicat. Așadar, toate regulamentele menționate, contestate în cauză, determină cantitatea de apă meteorică preluată de rețeaua de canalizare prin înmulțirea: a) cantității specifice de apă meteorică, comunicată de A.N.M. pentru luna anterioară emiterii facturii, b) cu suprafețele totale ale incintelor construite și neconstruite, declarate de fiecare utilizator și c) coeficienții de scurgere recomandați de SR 1846-1:2006. Înalta Curte apreciază că art. 215 din regulamentele menționate nu încalcă dispozițiile art. 42 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, deoarece, conform acestora din urmă, determinarea cantității de apă meteorică preluată de rețeaua de canalizare se poate face prin metode indirecte, bazate pe măsurători și calcule având ca bază prescripțiile tehnice în vigoare, de vreme ce cantitatea de apă meteorică preluată de rețeaua de canalizare nu poate fi măsurată sau înregistrată direct, efectiv. Regulamentele atacate stabilesc o metodă indirectă de determinare a cantității de apă meteorică preluată de rețeaua de canalizare, luând în considerare prescripția tehnică SR 1846-1:2006. A.N.R.S.C, a elaborat, în acord cu dispozițiile legale de nivel superior, metodologia analitică de calcul a cantităților de apă meteorică, în funcție de cantitățile specifice de apă meteorică per metru pătrat măsurate de către Administrația Națională de Meteorologie și de coeficienții de scurgere corespunzători tipurilor de suprafețe construite și neconstruite prevăzute în SR 1846. Nu este întemeiată nici cererea recurentelor de modificare a dispozițiilor art. 215, în sensul aplicării formulei de calcul doar la suprafața de teren efectiv deservită de sistemul public de canalizare, deoarece aceasta nu este fundamentată în baza unei prescripții tehnice, așa cum prevede art. 42 alin. (8) din Legea nr. 51/2006. Suprafața de teren efectiv deservită de sistemul public de canalizare nu există în standardul român SR 1846 și nici în altă prescripție tehnică. Dacă s-ar admite cererea recurentelor, s-ar încălca dispozițiile art. 42 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, deoarece lipsește o prescripție tehnică care să aibă în vedere suprafața de teren efectiv deservită de sistemul public de canalizare. 3. Actele administrative atacate nu încalcă principiul tarifării echitabile, a rentabilității și calității serviciului prestat de operatorul de servicii publice de canalizare. Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare prevede că serviciul de alimentare cu apă și de canalizare se înființează, se organizează și funcționează pe baza mai multor principii, printre care și principiul tarifării echitabile și principiul rentabilității, calității și eficienței serviciului. Recurentele afirmă că "dispozițiile art. 215 din Regulamentul cadru din 2007 si ale art. 215 din Regulamentul consolidat B. 2015 nu respecta principiile si rigorile legilor organice in virtutea cărora au fost emise, întrucât permit operatorilor de servicii de canalizare impunerea unui tarif pentru un serviciu neprestat, serviciu cu privire la care nu se poate retine respectarea unei tarifari echitabile ori ca ar satisface cerințele cantitative ori calitative ale utilizatorilor (utilizatorii nu au nevoie de prestarea serviciului pentru toata suprafața construita si neconstruita, întrucât apele meteorice nu sunt preluate efectiv in sistemul de canalizare publica de pe întreaga suprafața deținută in proprietate). In ceea ce privește tarifarea echitabila, subliniem faptul ca prin modalitatea de reglementare a tarifului pentru prestarea serviciului de preluare a apelor meteorice, așa cum aceasta rezulta din cuprinsul art. 215 din Regulamentul cadru din 2007 si art. 215 din Regulamentul consolidat B. 2015, se deschide calea operatorilor de servicii posibilitatea impunerii unui tarif stabilit in mod arbitrar prin aprobarea propriilor formule de calcul analitic. B. are propria formula de calcul aplicabila întregii arii de delegare in baza căreia Compania Apa Brașov percepe si facturează tariful pentru serviciul de preluare a apelor meteorice, formula in baza căreia tariful are o valoare exagerată și nereală." Aceste afirmații sunt neîntemeiate deoarece: - nu suntem în prezența unui serviciu neprestat, de vreme ce operatorul de servicii de canalizare prestează efectiv serviciul de preluare a apelor pluviale prin rețeaua de canalizare. - sunt satisfăcute cerințele cantitative ale utilizatorilor, de vreme ce operatorul de servicii de canalizare preia întreaga cantitate de apă pluvială prin rețeaua de canalizare. - regulamentele atacate nu dau posibilitatea impunerii unui tarif stabilit în mod arbitrar de către operatorii de servicii de servicii de canalizare, având în vedere că determinarea cantității totale de apă pluvială preluată lunar de rețeaua publică de canalizare se realizează prin înmulțirea mediei cantității de precipitații comunicată de ANM pentru anul anterior cu suprafețele totale ale incintelor construite și neconstruite ale utilizatorului și cu coeficientul mediu de scurgere aplicat (0,6). Niciunul din cei trei termeni ai înmulțirii nu este stabilit subiectiv de operatorii de servicii de canalizare, deoarece: a) media cantității de precipitații este comunicată de ANM pentru anul anterior, b) suprafețele totale ale incintelor construite și neconstruite ale utilizatorului sunt cele cuprinse în declarațiile acestuia, c) coeficientul mediu de scurgere aplicat se determină conform prescripției tehnice SR 1846-1:2006. Operatorii de servicii de canalizare nu au posibilitatea să adauge un alt termen, cu excepția celor trei menționați, în determinarea cantității totale de apă pluvială preluată lunar de rețeaua publică de canalizare. În plus, aceeași formulă de calcul și același tarif de canalizare se aplică tuturor utilizatorilor din aria de operare: agenți economici, instituții publice, fundații și asociații non profit. 4. Actele administrative atacate nu încalcă principiul prestării efective a serviciilor publice. Rețelele publice de canalizare asigură evacuarea apelor meteorice scurse de pe toate suprafețele construite și neconstruite deținute de utilizatori. În al doilea rând, este necesar să se recurgă la metode indirecte, bazate pe măsurători și calcule, având ca bază prescripțiile tehnice în vigoare, deoarece cantitatea totală de apă pluvială preluată lunar de rețeaua publică de canalizare nu poate fi măsurată sau înregistrată direct. De asemenea, nu suntem în prezența unui serviciu neprestat, de vreme ce operatorul de servicii de canalizare prestează efectiv serviciul de preluare a apelor pluviale prin rețeaua de canalizare. 5. Actele administrative atacate nu încalcă principiul ocrotirii și garantării dreptului de proprietate privată, deoarece nu suntem în prezența facturării unor servicii neprestate, cum afirmă recurentele, iar stabilirea cantității totale de apă pluvială preluată lunar de rețeaua publică de canalizare s-a făcut cu respectarea art. 42 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, conform celor menționate anterior.

Nu este încălcat principiul accesibilității și previzibilității reglementării, cum afirmă recurentele, deoarece formula de calcul pentru determinarea cantității de apă meteorică evacuată la rețeaua de canalizare se bazează pe aceeași coeficienți de scurgere, din standardul SR 1846, luați în considerare de către proiectant la dimensionarea rețelelor publice și interioare de canalizare, în corelare cu tipul și natura suprafețelor construite și neconstruite deținute de utilizatori. De asemenea, Ordinul nr. 88/2007 a fost publicat in Monitorul Oficial al României nr. 324/2007. Dispozițiile art. 215 din regulamentele contestate sunt previzibile, deoarece noțiunea de suprafețe totale ale incintelor construite și neconstruite, declarate de fiecare utilizator, folosită de art. 215 în determinarea cantității de apă meteorică preluată de rețeaua de canalizare este clară și univocă. De aceea, existența unei diferențe între suprafața totală construită și neconstruită (inclusiv cea care nu este deservită de o rețea de canalizare) și suprafața totală construită și neconstruită deservită de o rețea de canalizare nu afectează previzibilitatea dispozițiilor atacate. Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 488 alin. (1) pct. 9 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., precum și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurente la plata către intimata-pârâtă Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din Județul Brașov a sumei de 4760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, ca urmare a pierderii procesului de către recurente, prin respingerea cererii de recurs.