ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1067/2022

Ședința publică din data de 23 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 27.07.2021 și înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Infrastructură Mare a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 59327/16.06.2021.

În motivarea cererii, în esență, reclamanta a arătat că, prin nota de constatare a cărei executare solicită a fi suspendată, s-a stabilit în sarcina sa o creanță bugetară în cuantum de 1.087.715 RON. Această notă de constatare a fost întocmită în legătură cu contractul nr. x/12.03.2018, ca urmare a unei verificări realizate de echipa de control a pârâtului, în scopul analizării aspectelor expuse prin "notificarea privind suspiciunea de neregulă nr. 1977/16.03.2021, emisă de Serviciul Verificare Achiziții Publice.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Tribunalul Brașov, prin sentința nr. 769 din 10 august 2021, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în contradictoriu cu reclamanta A. S.A. și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect suspendare act administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că reclamanta este o societate comercială pe acțiuni cu capital al autorităților locale, ce prestează un serviciu de utilitate publică astfel cum este el definit de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/2006, fiind astfel asimilată autorității publice conform art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II a din Legea nr. 554/2004.

Față de aceste aspecte, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II a din Legea nr. 554/2004, în sensul că este competentă teritorial instanța de la sediul pârâtului.

Or, în cauză, sediul pârâtului este în municipiul București, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Învestit cu soluțuionarea cauzei, Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5199 din 17 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructură Mare și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Brașov.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și dispus înaintarea cauzei, de îndată, Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului și, în temeiul art. 134 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății prezentei cauze.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a rețținut că potrivit contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare încheiat la 24.09.2008 între B. din Județul Brașov și reclamantă, precum și potrivit actelor adiționale nr. x/05.09.2016 și nr. y/27.04.2018, s-a delegat gestiunea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, nu și competențele autorității publice de a gestiona, în regimul de putere publică- reglementare normativă, elaborare propuneri proiecte normative, inspecție, control, gestionare resurse umane- a acestui serviciu.

Prin urmare, instanța învestită după declinare a constatat că reclamanta este o persoană juridică de drept privat care prestează un serviciu public, competența teritorială urmând a fi stabilită potrivit art. 10 alin. (3) teza 1 din Legea 554/2004, în favoarea instanței de la sediul reclamantei, fiind o competență teritorială exclusivă, cauza urmând să fie declinată Tribunalului Brașov.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov pentru următoarele considerente:

Așa cum în mod corect a reținut Tribunalul București, prezenta cauză se grevează pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că, din punct de vedere al competenței instanței, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004- reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său sau sediul său, iar, reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Se reține, pe de o parte, că reclamanta A., are sediul în Brașov, este asimilată unei autorități publice, fiind o societate pe acțiuni cu capital al autorităților locale ce prestează un serviciu de utilitate publică astfel cum este definit de art. 1 din Legea 554/2004.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 17 din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, înființarea, organizarea, coordonarea, gestionarea, monitorizarea și controlul furnizării/prestării reglementate a serviciului de alimentare cu apă si de canalizare la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, județelor, precum și administrarea, exploatarea și asigurarea funcționării sistemelor publice, de alimentare cu apă și de canalizare aferente acestuia constituie competențe exclusive ale autorităților administrației publice locale, pe care le exercită în condițiile legii, acestea putând fi exercitate și prin intermediul asociațiilor de dezvoltare intercomunitară în numele și pe seama unităților administrativ- teritoriale asociate, în baza mandatului acorda acestora în condițiile Legii nr. 51/2006.

Furnizorul serviciului public de apă și canalizare, societate comercială înființată potrivit Legii nr. 31/1990 căreia i s-a delegat asigurarea furnizării/prestării serviciului de către autoritățile administrației publice locale, nu poate fi așimilat(a) autorității publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 întrucât, deși este autorizat(a) să presteze un serviciu public, aceasta nu se realizează în regim de putere publică.

Așadar, reclamanta A., în calitate de furnizor al serviciului public de apă și canalizare, face parte din categoria entităților indicate la art. 2 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 51/2006, desfășurând activitățile specifice serviciului public în baza unui raport contractual încheiat cu autoritatea publică delegatară.

Pe de altă parte, furnizorul de servicii operează exclusiv într-un cadru stric contractual, fără atribuții și prerogative de putere publică, astfel că art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a si art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, nu sunt aplicabile în speță, întrucât A. nu are calitate de autoritate publică și nici nu poate fi asimilată unei asemenea autorități în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II -a din Legea nr. 554/2004, reclamanta fiind o societate comercială pe acțiuni care prestează un serviciu public, iar nu în regim de putere publică.

Or, potrivit contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare încheiat la 24.09.2008 între B. din Județul Brașov și reclamantă, precum și potrivit actelor adiționale nr. x/05.09.2016 și nr. y/27.04.2018, s-a delegat gestiunea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, nu și competențele autorității publice de a gestiona, în regimul de putere publică- reglementare normativă, elaborare propuneri proiecte normative, inspecție, control, gestionare resurse umane a acestui serviciu.

Prin urmare, reclamanta este o persoană juridică de drept privat care prestează un serviciu public, competența teritorială urmând a fi stabilită potrivit art. 10 alin 3 teza 1 din Legea 554/2004, în favoarea instanței de la sediul reclamantei, fiind o competență teritorială exclusivă, cauza urmând să fie declinată Tribunalului Brașov.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructură Mare, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2022.