Decizia nr. 547/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea De Management Pentru Program Operațional Infrastructură Mare, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării actului administrativ constând în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergent înregistrată la emitent sub nr. x din 07.07.2020, până la soluționarea definitivă a cauzei; admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 2368 din data de 09.09.2020 privind soluționarea contestației formulate de către S.C. A. S.A., ca netemeinică și nelegală; admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea în tot a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare înregistrată la emitent sub nr. x din 07.07.2020, ca netemeinică și nelegală; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 23 aprilie 2021, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A. și a dispus suspendarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. 57651 din 7.07.2020 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare până la soluționarea definitivă a cauzei.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că soluția primei instanțe, este neîntemeiată deoarece o cerere de suspendare trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, două condiții: prevenirea unei pagube iminente și justificare temeinică. Astfel, recurentul consideră că în mod greșit prima instanță a apreciat că "motivele invocate de reclamantă cu privire la fondul raportului juridic dedus judecății nu pare a fi, la prima vedere, lipsite de un temei serios, așa încât este îndeplinită condiția privitoare la cazul bine justificat", întrucât din împrejurările legate de starea de fapt și de drept rezultă cu evidență că nu ne aflăm în situația de a se fi creat o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, de natură să genereze o îndoială puternică asupra legalității lui și să nu implice analizarea, în fond, a acestuia. Echipa de control a făcut trimitere la O.U.G. nr. 34/2006 și la interpretările acesteia așa cum au fost ele expuse în Instrucțiunea ANAP nr. 1/2016 privind modificarea contractului de achiziție publică în cursul perioadei sale de valabilitate. O.U.G. nr. 34/2206 permite autorității contractante modificarea contractului de achiziție publică, iar Instrucțiunea ANAP nr. 1/2016 stabilește limitele și condițiile în care aceste modificări se pot realiza astfel încât să nu fie afectate principiile atribuirii contractului stipulate la art. 2 alin. (2) din ordonanță. Totodată, se mai arată că, din economia prevederilor art. 18 și din O.U.G. nr. 66/2011 rezultă că autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația primirii, înregistrării, analizării tuturor sesizărilor pe care le primesc. În opinia recurentei, în cauză, în mod greșit reține instanța de fond că este îndeplinită condiția privind iminența pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuție și iminența executării debitului cu consecințe negative asupra activității societății și asupra terților (afectarea serviciului public de furnizare a apei potabile și de canalizare pentru persoanele de pe raza județului Maramureș), fără a aduce argumente în susținerea celor reținute, soluția astfel pronunțată fiind nemotivată. Astfel, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui caz bine justificat, iar cele reținute de instanța de fond pentru cazul bine justificat nu pot constitui argumente în acest sens, mai ales că actele contestate se bucură de prezumția de legalitate până în momentul anulării lor de către o instanță judecătorească. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență cu nr. 57651 din 7.07.2020 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 4.343.420,84 RON din care contribuție din fonduri UE 3.483.580,03 RON, 532.782,82 RON contribuție publică națională de la bugetul de stat și TVA de 327.058 RON (recuperabilă după caz). Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructură Mare a reținut, în esență, că prin actul adițional nr. x/26.02.2020 la contractul de lucrări nr. x/28.07.2014 "Reabilitarea și extinderea rețelelor de distribuție a apei potabile și a apelor potabile menajere din Sighetu Marmației, Vișeul de Sus, Baia Mare, Seini, Tăuții Măgheruș, Baia Sprie, Târgu Lăpuș – CL 14" se reduce valoarea acestuia din urmă cu suma de 9.023.607,01 RON, reprezentând valoarea lucrărilor la care se renunță, ca urmare a evenimentelor apărute pe parcursul derulării contractului cu privire la constrângerile impuse de autorități (CNAIR) și existența unor rețele de amplasament. În consecință, echipa de control a constatat că aceste modificări reprezintă modificări substanțiale din punct de vedere al prețului contractului încheiat în anul 2014, reducerea reprezintă 15,82% și constă în reducerea cu 16,9 km rețea de canalizare, 3,4 km de apă și cu eliminarea a 6 stații de pompare. Astfel, prin reducerea efectuată prin AA2 a fost redus obiectul contractului inițial, fiind afectate cerințele inițiale ale competiției, respectiv 52 km de rețea apă urban și 75 km rețea canalizare urban, împiedicând astfel participarea și a altor potențiali participanți la procedura de atribuire. Prin Decizia nr. 2368 din 9.09.2020 Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare a respins contestația formulată, iar reclamanta a formulat acțiune împotriva acestor acte administrative. Instanța de fond a admis acțiunea și a dispus suspendarea Notei de constatare. Înalta Curte împărtășește soluția pronunțată de Curtea de Apel, având în vedere faptul că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond". Suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați. Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. La modul concret, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. Condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs. Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Înalta Curte apreciază că, în cauză, prin actele depuse, reclamanta a prezentat suficiente elemente care să conducă la existența unor îndoieli serioase în ceea ce privește legalitatea notei. Deci, există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conținutului și legalității actului administrativ contestat. De asemenea, instanța de control judiciar consideră că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză. Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ. Se poate aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere. Revine judecătorului de contencios administrativ, investit cu soluționarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamant, dacă efectele actului aflat în discuție sunt de natură să justifice urgența. Aceasta din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării unui act administrativ, fără ca ea să aducă atingere hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța cu privire la cererea de anulare a actului. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.