ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4825/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.05.2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României-Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene-Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare, anularea Notificării nr. x/22.09.2020, a Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele de convergenta înregistrate sub nr. x/21.09.2020, a Deciziei nr. 3059 din 19.11.2020 si admiterea contestației formulate, iar în subsidiar, diminuarea corecțiilor acestora pana la procentul minim de 5% din valoarea contractului.

A solicitat suspendarea executării actelor administrative, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004.

Prin sentința civilă nr. 1806 din 6 decembrie 2021, Curtea a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.A. a formulat recurs, solicitând, în principal, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, sau, în subsidiar, returnarea sumelor achitate în cuantum de 4.347.731,79 RON, ca urmare a plăților aferente Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele de convergență înregistrate sub nr. x/21.09.2020, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, recurenta-reclamantă a prezentat istoricul litigiului, a reiterat aspectele prezentate în cuprinsul acțiunii și a prezentat cele reținute de prima instanță, exprimându-și nemulțumirea față de soluția pronunțată.

Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proeictelor Europene-Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității și excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantei S.C. A. S.A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentei, rezultă că acesta nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a încheierii atacate care să se poată încadra în vreunul dintre motivele de casare.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei A. S.A. de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurenta-reclamantă, după cum s-a expus, succint, la pct. I.2 al prezentei decizii, a prezentat istoricul cauzei, situația de fapt și s-a limitat la a-și exprima nemulțumirea față de soluția primei instanțe și la a face aprecieri asupra anumitor considerente ale hotărârii recurate, fără, însă, a-și circumstanția în niciun mod criticile de nelegalitate și fără a motiva de ce instanța ar fi pronunțat o soluție nelegală.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, arătarea incidenței unuia dintre motivele de casare prevăzute de lege sau identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 1806 din 6 decembrie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.