ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5824/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă s-a solicitat anularea deciziilor, anularea titlurilor de creanță intitulate procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.268.384,03 RON corecții financiare și dobânzi legale.

Prin sentința civilă nr. 1256 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Neamț prin Consiliul Județean Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare și chemata în garanție A., a anulat actele atacate și a dispus restituirea corecțiilor financiare aplicate, cu dobânzile legale aferente.

Împotriva sentinței civile nr. 1256 din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Reținând că recurentul a apreciat criticile ca încadrându-se și în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu doar în cele vizând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel cum era menționat în cererea de recurs, arată acesta că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la capătul de cerere vizând obligarea instituției la plata dobânzii legale.

Astfel, intimatul-reclamant a înțeles să solicite prin cererea de chemare în judecată și dobânzile legale aferente sumei de 5.268.384,03 RON a cărei restituire a solicitat-o, fără să motiveze în niciun fel solicitarea de acordare a dobânzii legale, pretenția cu acest titlu fiind solicitată în mod arbitrar, fără a se demonstra legalitatea și temeinicia acestei cereri, motiv pentru care prin apărările formulate s-a solicitat respingerea acestui petit ca nelegal, arată recurentul.

Cu toate acestea, prima instanță, apreciind neaplicabile în cauză dispozițiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că temeiul acestui drept ar fi art. 1535 din C. civ. pentru acordarea de daune moratorii.

În prezenta cauză intimatul-reclamant nu a înțeles să își întemeieze solicitarea de acordare a dobânzii legale pe dispozițiile art. 1535 din C. civ.. Nici ulterior sesizării instanței, intimatul-reclamant nu a formulat și depus în termen legal o cerere modificatoare în sensul obligării instituției pârâte la plata de sume cu titlul de daune moratorii, întemeiată pe dispozițiile art. 1535 din C. civ., sens în care, admiterea cererii de acordare a dobânzii legale prin reținerea unui temei de drept neinvocat de partea reclamantă conduce la încălcarea de către instanța de fond a principiului disponibilității, acesta neputând fi interpretat în sensul impunerii de obligații în sarcina pârâtului pe un temei de drept, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat acest lucru, mai arată recurentul.

Adaugă recurentul că, în prezenta cauză, deși intimatul-reclamant nu a înțeles să formuleze o cerere de acordare despăgubiri pentru daunele materiale cauzate, motivată conform dispozițiilor legale și întemeiată în drept pe dispozițiile art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, totuși instanța de fond a reținut, din nou cu încălcarea principiului disponibilității, aplicabilitatea în cauză a acestor prevederi legale.

Concluzionând, apreciază recurentul că soluția cu privire la capătul de cerere vizând obligarea instituției la plata dobânzii legale a fost pronunțată de instanța de fond cu depășirea limitelor învestirii, din perspectiva reținerii unor temeiuri de drept neinvocate de partea care a înțeles să formuleze cererea de chemare în judecată și care avea obligația întemeierii în drept a acesteia, nerespectându-se astfel principiul disponibilității, precum și fără punerea în discuția părților a respectivelor temeiuri de drept, încălcându-se pe cale de consecință și principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare al instituției recurente.

Mai arată recurentul că prevederile legale antemenționate nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât nu se află în materia răspunderii civile contractuale sau a răspunderii civile delictuale, intimatul-reclamant având calitatea de Beneficiar în cadrul unui contract de finanțare.

Astfel, drepturile și obligațiile rezultate din contractul de finanțare sunt guvernate de legislația specifică aplicabilă iar sub aspectul despăgubirilor acordate pentru întârzierea la achitarea sumelor stabilite prin titlurile de creanță se dispune prin prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aceasta reprezentând temeiul de drept în baza căruia au fost emise actele administrative atacate.

Or, dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 nu prevăd și în sarcina finanțatorului obligația de plată a unor sume cu titlu de dobânzi, astfel după cum în mod judicios s-a reținut și de către Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia civilă nr. 3647/2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014:

"(...) prima instanță, admițând acțiunea, a obligat în mod greșit pârâtul la plata dobânzii legale de la data reținerii și până ta data restituirii efective a sumei de (....).

în speță creanța bugetară nu este purtătoare de dobânzi, suma reținută provine din bugetul Uniunii Europene $i bugetul național, astfel încât beneficiarul contractului de finanțare nu poate pretinde plata dobânzii la o sumă stabilită ca finanțare nerambursabilă, considerată neeliqibită".

De altfel, și față de o interpretare gramaticală și logică a dispozițiilor alin. (1) al art. 1535 din C. civ., potrivit cărora "în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadentă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății", textul de lege nu este aplicabil, în speță sumele prevăzute prin contractul de finanțare fiind plătite beneficiarului în mod legal în termenele prevăzute în acesta, neputându-se determina o dată scadentă prin depășirea căreia să se nască dreptul la acordarea de daune. În acest sens, recurentul arată că instanța nu a indicat prin hotărârea judecătorească o dată certă începând cu care să aprecieze faptul că s-ar datora dobânzi legale, conform dispozițiilor legale reținute.

Și în ipoteza în care s-ar fi pus problema acordării de sume cu titlu de daune moratorii, în temeiul dispozițiilor art. 1535 din C. civ., întemeiat pe o răspundere contractuală, arată recurentul că în Contractul de finanțare încheiat între părți nu sunt prevăzute clauze care să impună în sarcina finanțatorului acordarea de sume cu titlul de dobânzi în situația reținerii sau restituirii de sume acordate cu titlul de finanțare nerambursabilă, considerate neeligibile.

Așadar, în speță nu este îndeplinită ipoteza textului de lege, respectiv a dispozițiilor alin. (1) al art. 1535, potrivit cărora creditorul ar avea dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți, prin Contractul de finanțare nefiind stabilite nici acordarea unor sume cu un astfel de titlu și nici cuantumul unor astfel de sume, concluzionează recurentul.

Arată recurentul, totodată, că nelegalitatea soluției de obligare a instituției pârâte la plata de sume cu titlul de dobânzi legale, în temeiul dispozițiilor art. 1535 din C. civ. reiese și din faptul că în speță nu se prevede în mod expres o dată de la care să se plătească sumele acordate cu titlul de dobânzi legale.

Mai arată recurentul că prin sentința atacată nu se face nici un fel de analiză a apărărilor instituției pârâte cu privire la capetele de cerere vizând anularea actelor administrative atacate și obligarea instituției la restituirea sumei de 5.268.384,03 RON, acestea nefiind practic respinse cu o motivare neechivocă și exactă, susținută de aprecierea de către instanță a aplicării în cauză a vreunui text de lege, ci doar indirect, pe baza îmbrățișării de către aceasta a majorității criticilor intimatului-reclamant și interpretării nelegale, nesusținută de vreun text de lege, a noțiunii de "proiect în uz".

Din considerentele sentinței atacate nu rezultă faptul că instanța ar fi analizat înscrisurile depuse în probațiune de instituția pârâtă deși acestea au stat la baza emiterii actelor administrative atacate impunându-se, dincolo de orice analiză a criticilor și apărărilor părților, analizarea materialului probator pe baza căruia să se formeze convigerea instanței, susține recurentul.

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra incidenței în cauză a dispozițiilor legale direct aplicabile, respectiv ale Anexei la Decizia Comisiei Europene C(2015)2771 de modificare a Deciziei C(2013)1573 privind aprobarea ghidului de închidere a programelor operaționale cărora ti s-a acordat asistență financiară prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul European Social și Fondul de Coeziune (2007-2013), subcapitolul 3.2- Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol 9, art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E., Metodologiei pentru aplicarea prevederilor art. 6 al O.U.G. nr. 66/2011, modificată prin Nota nr. x/18.03.2019, art. 1 alin. (4) lit. c) din H.G. nr. 678/2015 privind închiderea programelor operaționale finanțate în perioada 2007-2013 prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune și Fondul European pentru Pescuit, cu modificările și completările ulterioare.art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, respectiv nu a urmărit respectarea de către intimatul-reclamant în principal a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (4), art. 8 alin. (1)și (6) din Contractul de finanțare nr. x/24.02.2011, art. 1 alin. (1) din Actul adițional nr. x la Contractul de finanțare nr. x/24.02.2011, precum și ale celorlalte clauze ale Contractului de finanțare și ale actelor adiționale la acesta.

Analizarea dispozițiilor legale invocate, arată recurentul, se impunea cu atât mai mult cu cât, pentru termenul de judecată din data de 16.10.2020 instituția pârâtă a fost citată cu mențiunea de a preciza noțiunea contractuală de "uz" a proiectului conform dispozițiilor contractului de finanțare și normelor europene, sens în care pentru acest termen de judecată au fost comunicate la dosarul cauzei precizări, în care au fost invocate din nou dispozițiile Anexei la Decizia Comisiei Europene C(2015)2771 de modificare a Deciziei C(2013)1573 privind aprobarea ghidului de închidere a programelor operaționale cărora li s-a acordat asistență financiară prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul European Social și Fondul de Coeziune (2007-2013), subcapitolul 3.2- Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol 9, neluate în considerare după cum rezultă din analiza considerentelor sentinței atacate.

Sentința de fond nu este motivată în ceea ce apărările și susținerile instituției pârâte vizând obligarea acesteia la plata dobânzii legale și cuprinde motive contradictorii.

Mai arată recurentul că motivele pentru care apărările vizând obligarea instituției pârâte la plata dobânzii legale nu au fost luate în considerare (prin sentința atacată reținându-se în acest sens doar faptul că "Apărarea pârâtei privind imposibilitatea de a ptâti dobânzi legale, raportat la O.G. nr. 13/2011 și decizia ICCJ nr. 3647/2016 este nefondată") sunt atât de succinte, încât echivalează în mod evident cu o nemotivare a hotărârii judecătorești, cu încălcarea din nou a dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. care statuează principiul motivării temeinice a hotărârilor judecătorești.

Dobânda legală este acordată în legislație potrivit dispozițiilor O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscate în domeniul bancar, cu modificările și completările ulterioare, text de lege cu privire la care prin hotărârea judecătorească s-a stabilit însă că nu este aplicabil, ceea ce face ca nici cea de a doua teză a art. 1535 alin. (1) din C. civ. să nu fie aplicabilă în cauză, arată recurentul.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că sentința a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la capetele de cerere vizând anularea actelor administrative atacate și obligarea instituției pârâte la restituirea sumei de 5.268.384,03 RON.

Astfel, arată recurentul că instanța de fond a încălcat și aplicat greșit dispozițiile Anexei la Decizia Comisiei Europene C(2015)2771 de modificare a Deciziei C(2013)1573 privind aprobarea ghidului de închidere a programelor operaționale cărora li s-a acordat asistență financiară prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul European Social și Fondul de Coeziune (2007-2013), subcapitolul 3.2- Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol 9, art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E., art. 2 alin. (1) lit. a), art. 2 lin. n), art. 6 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare, Metodologiei pentru aplicarea prevederilor art. 6 al O.U.G. nr. 66/2011, modificată prin Notanr. x/18.03.2019, art. 1 alin. (4) lit. c) din H.G. nr. 678/2015 privind închiderea programelor operaționale finanțate în perioada 2007-2013 prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune și Fondul European pentru Pescuit, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, art. 2 alin. (12) din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, cu modificările și completările ulterioare, republicată, art. 1 alin. (2) și (4), art. 8 alin. (1) și (6) din Contractul definantare nr. x/24.02.2011, art. 1 alin. (1) din Actul adițional nr. x la Contractul de finanțare nr. x/24.02.2011.

Așadar, contrar suținerilor nelegale din sentința atacată potrivit cărora "SMID a fost realizat, este în uz si are utilitate pentru toate cete 84 de comunități ale A.", recurentul arată că recunoașterea de către însuși intimatul-reclamant a faptului că, inclusiv pe parcursul derulării procesului exista o lipsă de utilizare a bunurilor care trebuia să deservească Zona 1, duce la concluzia logică în sensul că nu putea fi decât aceea potrivit căreia proiectul nu este în uz și nu are utilitate pentru toate cele 84 de comunități ale A., utilitatea neputând de altfel fi apreciată decât în urma utilizării efective a infrastructurii, fapt care în Zona 1 nu s-a realizat până la termenul maxim de 31.03.2019 și nici pe parcursul derulării procesului, după cum s-a arătat.

Din această perspectivă, cele reținute prin sentința atacată, potrivit cărora "din răspunsul celor 84 de asociați ai A. a rezultat că în toate aceste sate, comune și orașe, proiectul "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Neamț"(SMID) a fost realizat cu succes, are impact, investițiile sunt oportune și aduc plus valoare comunităților" (pagina 3 paragraful 2), "Răspunsurile celor 84 de sate și comune atestă utilitatea și uzul efectiv în prezent" (pagina 4 paragraful 5, ultimul alineat) contrazic cele recunoscute de intimatul-reclamant, potrivit cărora proiectul nu este în uz în ceea ce privește infrastructura aferentă Zonei 1, astfel încât constituie susțineri nelegale, motiv pentru care se impune a fi cenzurate de instanța de recurs.

Totodată, arată recurentul, se observă reținerea eronată a situației de fapt, prin preluarea întocmai a susținerilor contrare realității din adresele membrilor A., în ceea ce privește infrastructura aferentă Zonei 1.

Instanța de fond încalcă prevederile legate aplicabile în speță, reținând faptul că, argumentele referitoare la interpretarea eronată a noțiunii de proiect în uz și la lipsa de utilizare temporară a platformelor de colectare și a containerelor aferente Zonei 1, ar fi fondate.

Pentru a trage o astfel de concluzie, instanța de fond reține în mod nelegal faptul că "termenii contractuali au fost respectați, proiectul fiind finalizat și în uz, adică are funcționalitatea ce a fost stabilită de părți. Uz nu înseamnă o utilizare imediată, ci faptul că proiectul este funcțional, că poate fi dat în uz" (pagina 4 paragraful 5 din sentință), apreciază recurentul.

Or, printr-o astfel de interpretare nelegală, instanța de fond încalcă interpretarea legală dată noțiunii de "proiect în uz" din Anexa Deciziei Comisiei Europene C(2015)2771 de modificare a Deciziei C(2013)1573 privind aprobarea ghidului de închidere a programelor operaționale cărora li s-a acordat asistență financiară prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul European Social și Fondul de Coeziune (2007-2013), subcapitolul 3.2- Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore, coroborat cu precizarea Notei de subsol 9.

În conformitate cu prevederile art. 3.2 - Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol x din Decizia Comisiei Europene C(2015)2771, proiectul este considerat eligibil și funcțional dacă proiectul este în uz, iar noțiunea de "a fi în uz" nu se referă la atingerea performanțelor asumate ale proiectului, susține recurentul.

"Proiect în uz" este proiectul ale cărui rezultate sunt folosite efectiv pentru îndeplinirea scopului pentru care au fost finanțate.

In același sens, prin Metodologia pentru aplicarea prevederilor art. 6 al O.U.G. nr. 66/2011, modificată prin Nota nr. x/18.03.2019 se arată faptul că:"Proiectele eligibile și funcționale - conform Deciziei Comisiei Europene C(2015)2771 (...) sunt proiectele pentru care următoarele două condiții sunt întrunite:

- proiectul este finalizat: activitățile prevăzute au fost desfășurate efectiv, astfel cum este prevăzut în decizia Comisiei sau Ordinul/Nota de aprobare a finanțării nerambursabile, proiecte pentru care nicio altă activitate nu este necesară pentru finalizarea operațiunii, iar lucrările sunt realizate și recepționate în conformitate cu cerințele prevăzute de legislația națională,

- proiectul este în uz: proiectele ale căror rezultate sunt folosite efectiv pentru îndeplinirea scopului pentru cae au fost finanțate. Noțiunea de a fi în uz nu se referă la performanță, în sensul în care nu este condiționată de capacitatea maximă sau de intensitatea folosirii".

Utilizarea infrastructurii este o cerință legală prevăzută de H.G. nr. 678/2015 si de Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, coroborat cu Decizia Comisiei Europene C(2015)2771 privind modificarea Deciziei C(2013)1573 antemeționată.

Or, în perioada anilor 2016-2017 proiectul a fost analizat și încadrat ca proiect nefuncțional, conform cap. 3.5 din decizie deoarece infrastructura finanțată prin proiect nu era utilizată, fapt ce a determinat neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate prevăzute de art. 3.2 din decizia menționată, concluzionează recurentul.

Acest aspect s-a reflectat în încheierea Actului adițional nr. x prin care proiectul a fost propus pe lista proiectelor nefuncționale în conformitate cu prevederile H.G. nr. 678/2015 privind închiderea programelor operaționale finanțate în perioada 2007-2013 prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune și Fondul European pentru Pescuit, cu modificările și completările ulterioare în care, la art. 1 alin. (4) lit. c) din H.G. nr. 678/2015, proiecte nefuncționale sunt definite ca fiind - "proiecte care până la data de 1 noiembrie 2016 nu sunt finalizate și în uz".

Prin semnarea Actului adițional nr. x la Contractului de finanțare, la art. 1 alin. (1), beneficiarul și-a asumat faptul că "în cazul în care proiectul nu este finalizat și în uz pana la data de 31.12.2018, conform cu prevederile contractului de finanțare, proiectul devine neelisibit, beneficiarul având obligația returnării tuturor fondurilor acordate la notificarea Autorității de Management, fără intervenția instanței de judecată și fără orice altă formalitate". Beneficiarul Consiliul Județean Neamț și-a asumat aceste aspecte prin semnarea acestuia.

În acest sens a fost semnată Declarația de angajament asumată de către reprezentantul legal al beneficiarului, așadar declarații prin care beneficiarul si-a asumat aspectele legate de funcționalitatea si intrarea în uz a proiectului până la data de 31 decembrie 2018, mai arată recurentul.

In conformitate cu prevederile art. 8 alin. (6) din Contractul de finanțare, pentru proiectele de tip SMID se consideră că aceste proiecte sunt eligibile si funcționale după finalizarea construcției infrastructurii și semnarea contractelor de delegare pentru operarea infrastructurii construite cu toți operatorii aferenți activităților din cadrul serviciului de salubritate, respectiv activitatea de colectare și transport al deșeurilor, operarea stațiilor de transfer, stațiilor de sortare și tratare mecano-biologică și depozitarea.

In cadrul proiectului A. s-a semnat un contract de colectare și transport aferent Zonei 1, care ulterior a fost reziliat, neatingându-și, așadar, finalitatea, arată recurentul.

Or, nici la momentul prezentei în SICAP nu este publicat un anunț de participare pentru delegarea serviciilor de colectare aferente Zonei 1.

De asemenea, recurentul susține că la data întocmirii Raportului de verificare la fața locului nr. x/26.03.2019 (dată ulterioară datei de finalizare a duratei de implementare, respectiv 31.12.2018), s-a constatat că infrastructura realizată prin proiectul "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Neamț"- respectiv platformele de colectare a deșeurilor si containerele achiziționate aferente Zonei 1, sunt finalizate, dar nu sunt utilizate.

Mai mult decât atât, conform Raportului de verificare la fața locului efectuat pentru Zona 1 "La vizita la fața locului au fost vizualizate prin sondaj platforme de colectare din localitățile Girov și Dochia, constantându-se cu această ocazie că nu sunt amplasate pe platforme echipamentele achiziționate prin proiect, acestea fiind depozitate în incinta depozitului ecologic de la Girov."

La capitolul Concluzii s-a consemnat faptul că "operatorul desemnat nu a înregistrat progres în ceea ce privește derularea activităților prevăzute ta ort. 3 - Perioada de mobilizare din contractul de delegare (...) Investițiile realizate prin proiect sunt finalizate, dar nu erau în uz la data vizitei în teren".

Beneficiarul, în speță intimatul-reclamant, nu a avut obiecții asupra conținutului acestui Raport de verificare la fața locului, în acest sens transmițând adresa nr. x/09.04.2019 semnată de către reprezentantul său legal.

În acest sens, arătă autoritatea pârâtă și faptul că, prin adresa Beneficiarului (Consiliul Județean Neamț) nr. 10114/06.06.2019 (data ulterioară datei de finalizare a proiectului conform Contractului de finanțare), vizând măsurile urmând a fi întreprinse în vederea finalizării proiectului, acesta recunoaște fără echivoc faptul că la data de 06.06.2019 proiectul nu este în uz în ceea ce privește Zona 1. întrucât prin Hotărârea Adunării Generale A.D.I. A. nr. 4/31.05.2019 s-a decis încetarea de drept a contractului de delegare prin concesiune a gestiunii unor activități component ale serviciului de salubrizare a unităților administrativ-teritoriale membre ale A., din Zona 1, încheiat cu operatorul S.C. B. S.A..

În conformitate cu Raportul de audit, transmis prin adresa nr. x/06.06.2019, din informațiile cuprinse la pagina 7, rezultă faptul că inventarul bunurilor mobile și imobile proprii DelegataruLui, în speță intimatului-reclamant, concesionate Delegatului (bunuri de retur), nu a fost predat, astfel se poate concluziona fără echivoc asupra împrejurării că aceste bunuri nu au fost utilizate (puse în uz), așadar infrastructura realizată prin proiectul "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Neamț"- respectiv platformele de colectare a deșeurilor și containerele achiziționate aferente Zonei 1 nu sunt utilizate.

În conformitate cu cerințele din Raportul final - cap. 8.4 Documente care dovedesc operarea, pentru demonstrarea faptului că proiectul este în uz, beneficiarului i s-a solicitat să prezinte autorizațiile de funcționare, acestea nefiind prezentate pentru activitățile de colectare și transport - Zona de operare 1 - Piatra Neamț.

În acest sens, neutilizarea infrastructurii create prin proiect în conformitate cu Aplicația de finanțare, contravine prevederilor Deciziei Comisiei Europene C(2015)2771 -subcapitolul 3.2-Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol 9, prin care un proiect major aprobat ar trebui sa fie considerat eligibili și funcțional daca sunt îndepiinte cumulativ două condiții, respectiv:

- proiectul să fie finalizat,

- proiectul să fie în uz, or, prin neutilizarea platformelor și a containerelor din Zona 1, s-a dovedit faptul că proiectul nu este în uz conform aplicației de finanțare.

Așadar, interpretarea făcută de instanța de fond noțiunii de "uz", prin reținerea în mod nelegal a potențialității de a fi "dat în uz" - "Uz nu înseamnă o utilizare imediată, ci faptul că proiectul este funcțional, că poate fi dat în uz" (pagina 4 paragraful 5 teza a doua din sentință) și nu a necesității utilizării efective la data maximă până la care proiectul trebuia să fie finalizat și să intre în uz (31.12.2018), reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale ale Anexei la Decizia Comisiei Europene C(2015)2771 - subcapitolul 3.2- Reguli specifice de eligibilitate aplicabile proiectelor majore coroborat cu precizarea Notei de subsol 9 reluate prin Metodologia pentru aplicarea prevederilor art. 6 al O.U.G. nr. 66/2011, modificată prin Nota nr. x/18.03.2019, de asemenea încălcată, și ale art. 1 alin. (4) lit. c) din H.G. nr. 678/2015, precum și a prevederilor art. 1 alin. (1) din Actul adițional nr. x la Contractul de finanțare nr. x/24.02.2011, invocate prin apărările formulate de instituția pârâtă, dar pe care instanța de fond nu le-a analizat.

A susține o astfel de interpretare, arată recurentul, ar însemna acceptarea ideii potrivit căreia ar fi permisă o amânare sine die a utilizării efective a infrastructurii aferente Zonei 1 din cadrul proiectului, lucru care în mod evident nu poate fi primit întrucât ar contraveni scopului pentru care respectivul proiect a fost finanțat.

Totodată, interpretarea potrivit căreia proiectul ar fi "finalizat și în uz, adică are funcționalitatea ce a fost stabilită de părți" (pagina 4 paragraful 5 teza întâi din sentință) contravine acelorași prevederi antemenționate întrucât neregula constatată nu are legătură cu funcționalitatea potențială a proiectului, ci cu îndeplinirea efectivă a obiectivelor proiectului așa cum sunt menționate în Aplicația de finanțare parte a Contractului de finanțare asumat de către Beneficiar .

Din această perspectivă, este nelegal a se aprecia faptul că proiectul este efectiv în uz, raportarea neputându-se face la funcționalitatea potențială a proiectului ci la folosirea efectivă a rezultatelor proiectului pentru îndeplinirea scopului pentru care a fost finanțat, fapt care în speța de față nu s-a realizat în integralitate.

Mai mult decât atât, problema uzului efectiv nu trebuie raportată la prezent, după cum în mod nelegal se reține prin sentința atacată, deși nici în prezent pentru Zona 1 infrastructura aferentă nu este în uz.

Or, noțiunea de "proiect în uz" este prevăzută în legislație iar potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Contractul de finanțare "beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabila în termenii și condițiile stabilite în prezentul contract, conform legislației în vigoare, pe care beneficiarul declară că te cunoaște și te acceptă", alin. (4) al aceluiași articol prevăzând faptul că beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și își asumă obligația de a implementa Proiectul, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul Contract și cu legislația națională și comunitară".

Prin neîndeplinirea tuturor indicatorilor asumați prin Contractul de finanțare, și implicit, a obiectivului proiectului, au fost afectate condițiile de implementare, situație în care au devenit aplicabile prevederile art. 1 alin. (4) din Contractul de finanțare, reținute de altfel, printre altele, de echipa de control, ca temei de drept pentru emiterea titlurilor de creanță, arată recurentul.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Contractul de finanțare, beneficiarul se obligă să asigure implementarea proiectului, cu maximul de profesionalism și eficiență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat, cu prevederile cererii de finanțare, cu prevederile prezentului contract și cu respectarea legislației naționale și comunitare aplicabile și este singurul răspunzător în fața AM și Ol pentru implementarea proiectului și pentru realizarea obiectivelor prevăzute în cererea de finanțare, iar potrivit prevederilor art. 8 alin. (6) din Contractul de finanțare, pentru proiectele de tip SMID se consideră că aceste proiecte sunt eligibile și funcționale după finalizarea construcției infrastructurii și semnarea contractelor de delegare pentru operarea infrastructurii construite cu toți operatorii aferenți activităților din cadrul serviciului de salubritate, respectiv activitatea de colectare și transport al deșeurilor, operarea stațiilor de transfer, stațiilor de sortare și tratare mecano-biologică și depozitarea, susuține recurentul.

Neanalizând și nereținând dispozițiile legale referitoare la noțiunea de "proiect în uz", indicate inclusiv prin precizările depuse pentru termenul din data de 16.10.2020, la solicitarea instanței, cu privire la această noțiune, apreciază recurentul că instanța de fond nu a urmărit respectarea de către intimatul-reclamant a clauzelor contractuale prevăzute de art. 1 alin. (2) și (4), art. 8 alin. (1) și (6) din Contractul de finanțare, acest fapt presupunând și analizarea respectării de către acesta a noțiunii de "proiect în uz" din perspectiva legislației incidente.

Pentru acest motiv arată că au fost încălcate prin sentința de fond și prevederile art. 1 alin. (2) și (4) și cele ale art. 8 alin. (1) și (6) din Contractul de finanțare nr. x/24.02.2011.

Totodată, prin aprecierea de către instanța de fond a faptului că proiectul ar fi fost finalizat și în uz în integralitate sunt încălcate și prevederile art. 2 alin. (1) Lit. c) și d) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, având în vedere faptul că la data de 31.12.2018, la care proiectul trebuia să fie finalizat și în uz, s-a constatat că nu toată infrastructura creată prin proiect este utilizată, valoarea respectivă devenind neeligibilă.

Astfel, prin art. 2 alin. (1) lit. d) din actul normativ mai sus enunțat, se stipulează faptul că: "pentru a fi eligibila, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 si art. 5 alin. (2): sâ fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare".

Or, încălcarea de către intimatul-reclamant a obligațiilor contractuale și legale referitoare la implementarea proiectului atrage caracterul neeligibil al sumelor acordate ca finanțare nerambursabilă, pentru zona vizată, aspect pe care instanța de fond nu l-a reținut, arată recurentul.

De asemenea, prin aprecierea de către instanța de fond a faptului că proiectul ar fi fost finalizat și în uz în integralitate sunt încălcate și dispozițiile art. 2 alin. (12) din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, conform cărora proiectele finanțate din fonduri europene se implementează în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, nereținându-se așadar faptul că, prin neutilizarea platformelor și a containerelor finanțate în cadrul proiectului aferente Zonei 1 se dovedește că infrastructura realizată în cadrul proiectul nu este utilizată conform aplicației de finanțare, adaugă recurentul.

Concluzionând, recurentul arată că în ceea ce privește critica vizând "interpretarea eronată a noțiuni de neregulă" instanța de fond a aplicat greșit în speță dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care definesc neregula, respectiv a încălcat dispozițiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E referitoare la noțiunea de "neregularitate", reținând, contrar susținerilor instituției pârâte, faptul că în cauză nu s-ar fi dovedit o abatere de la condițiile contractuale sau de la textele legale, precum și împrejurarea potrivit căreia în cauză nu ar exista prejudiciu.

Așadar, reținerea de către instanța de fond a faptului că în cauză nu s-ar fi dovedit o abatere de la condițiile contractuale sau de la textele legale, în lipsa oricărui proces reflexiv reflectat în considerentele sentinței atacate, care să denote o minimă analiză a susținerilor instituției pârâte dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și a prevederilor legale și contractuale invocate, apreciate de către instituție a fi fost încălcate de către intimatul-reclamant, sunt nelegale și încalcă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Neamț prin Consiliul Județean Neamț și intimata chemată în garanție Asociația de Dezvoltare Intracomunitară A. au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 1256 din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca legală.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarant de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (Fost Ministerul Fondurilor Europene) este fondat, pentru următoarele considerente:

Analizând, așadar, sentința recurată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Înalta Curte constată că, față de motivele invocate de intimata-reclamantă în cadrul acțiunii formulate în fața instanței de fond și, deopotrivă, apărările autorității pârâte formulate la fond și reiterate în cadrul cererii de recurs, și considerentele reținute de judecătorul de primă jurisdicție cu privire la nulitatea deciziilor și proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 51770/09.07.2019 atacate, soluția pronunțată nu poate fi menținută, hotărârea atacată fiind pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității, contradictorialității și al dreptului la apărare al părților, prevăzute de dispozițiile art. 22, art. 14 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., "Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. Alineatul 4 prevede că "Judecătorul dă sau restabileste calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. In acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridicî exactă.", iar alin. (6) prevede că "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Deopotrivă, articolul 14 care reglementează principiul contradictorialității, prevede că " 5) Instanța este obligată în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate", respectiv " 6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloce de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii".

Remarcă, astfel, instanța de control judiciar că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței, în principal, anularea unei serii de decizii de soluționare a contestațiilor împotriva proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 51770/09.07.2019 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.268.384,03 RON corecții financiare, cu dobânzi legale aferente, fără a motiva și fără a-și întemeia în drept solicitarea de acordare a dobânzii legale.

Din analiza înscrisurilor existente ln dosarul cauzei rezultă că autoritatea contractantă a reținut în cuprinsul actelor contestate faptul că în ceea ce privește proiectul "Sistem de management integrat al deșeurilor în Județul Neamț" - Cod SIMS 17382, urmare a verificărilor efectuate în teren, s-a constatat faptul că infrastructura realizată pentru desfășurarea activităților de colectare și transport a deșeurilor municipale și altor fluxuri de deșeuri, componente ale serviciului de salubrizare de pe raza Municipiului Neamț, respectiv platformele de colectarea a deșeurilor și containerele aferente Zonei I – Piatra Neamț, nu sunt în uz.

Așadar, cu titlu de exemplu, prin Decizia nr. 52575/07.08.2019 s-a reținut că "În ceea ce privește faptul că lipsa operării în zona 1 se datorează unor împrejurări obiective, Comisia constată că prin semnarea Actului aditional nr. 9 la contractual de finanțare, beneficiarul și- a asumat faptul că în cazul în care proiectul nu este finalizat și în uz pârâ la data de 31.12.2018, proiectul devine neeligibil, beneficiarul având obligația returnării tuturor fondurilor acordate la notificarea Autorității de Management, iar în acest sens reprezentantul legal al beneficiarului și-a sumat și a semnat o declarație de angajament.

În același sens, în cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 51770/09.07.2019 s-a reținut la pct. 8 Concluziile activității de verificare -, Pentru faptul că s-a constatat că investiția privind containerele aferente zonei I a fost finalizată, dar nu este în uz, în conformitate cu Aplicația de finanțare, prin urmare în conformitate cu art. 6 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor effectuate în cadruloperațiunilor finanțate prin programmele operaționale, suma de 901.431,88 RON fără TVA reprezintă o cheltuială neeligibilă.".

În motivarea cererii sale, reclamanta a adus argumente în sprijinul netemeiniciei acestora, susținând în esență că aplicarea corecțiilor financiare ca măsuri sancționatorii, a fost instituită de către organul constatator printr-o greșită apreciere a situației de fapt existente, precum și printr-o interpretare eronată a actelor normative, respectiv a art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. n), art. 6 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 66/2011, a Actului aditional nr. 9 la contractul de finanțare nr. x/24.02.2011.

Mai susține reclamanta faptul că dacă la data de 31.12.2018 platformele de colectarea a deșeurilor și containerele achiziționate aferente investițiilor respective au fost finalizate, dar nu erau în uz, se datorează unor împrejurări obiective. Astfel, apreciază aceasta că prin lipsa temporară a utilizării platformelor de colectare și a containerelor aferente Zonei 1, nu există un prejudiciu prezent sau viitor al bugetului UE care să justifice considerarea acestor plăți ca necuvenite, nefiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 prin care este definită noțiunea de neregulă. Mai mult, având în vedere faptul că lipsa de uz a investițiilor din zona1 se datorează S.C. B. S.A. care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, cât și faptul că gestionarea serviciului de salubrizare se face de către A., care are personalitate juridică, s-a ajuns în situația în care UAT Județul Neamț a fost sancționată în lipsa oricărei vinovății, arată reclmanta.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, a anulat actele atacate și a dispus restituirea corecțiilor financiare aplicate, cu dobânzile legale aferente.

În pronunțarea acestei soluții, a reținut, în esență instanța de fond că:

- Cu privire la critica greșitei aprecieri a situației de fapt, Curtea a conchis că sub aspectul problemei faptice, dacă proiectul SMID este realizat și dacă este în uz, respectiv util, conform actelor deja menționate, a rezultat că investiția de 127.202.373 RON pentru implementarea proiectului intitulat "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Neamț și-a atins scopul și nu există motive pentru aplicarea unor corecții financiare;

- Referitor la "interpretarea eronată a noțiunii de neregulă", nu sunt întrunite condițiile ipotezei art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Criticile referitoare la interpretarea eronată a noțiunii de proiect în uz și la lipsa de utilizare temporară a platformelor de colectare și a containerelor aferente Zonei 1 a apreciat instanța fondului că sunt fondate față de faptul că apărarea pârâtei nu indică o definiție contractuală a noțiunii de "uz", iar termenii contractuali au fost respectați, proiectul fiind finalizat și în uz, adică are funcționalitatea ce a fost stabilită de părți. A mai stabilit instanța de fond că, uz nu înseamnă o utilizarea imediată, ci faptul că proiectul este funcțional, că poate fi dat în uz, iar răspunsurile celor 84 de sate și comune atestă utilitatea și uzul efectiv în prezent.

Iar, în ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobînzii legale aferente sumei de 5.268.384,03 RON corecții financiare, instanța de fond a reținut că daunele moratorii nu sunt menționate direct de O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar și a apreciat incident în cauză dispozițiile art. 1535 C. civ., act cu forță juridică ierarhic superioară O.G. nr. 13/2011 și a încuviințat plata dobânzilor legale, conform art. 1535 C. civ.

Or, raportat la aceste considerente, instanța de control judiciar constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea rolului judecătorului în aflarea adevărului, potivit art. 22 C. proc. civ., precum și a principiului contradictorialității prevăzut de art. 14 C. proc. civ.

Se constată astfel că, în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobînzii legale aferente sumei de 5.268.384,03 RON reprezentând corecții financiare, intanța de fond a reținut un temei de drept (art. 1535 C. civ., apreciind inaplicabile dispozițiile a O.G. nr. 13/2011) neinvocat de niciuna dintre părți, cu încălcarea principiului disponibilității și al contradictorialității.

Totodată, se reține și aspectul potrivit căruia pentru obligația instituției pârâte la plata de sume cu titlul de dobânzii legale, în temeiul dispozițiilor art. 1535 C. civ., nu a fost stabilită în mod expres o dată de la care să se plătească sumele acordate cu titlul de dobânzi legale și nici nu a fost stabilită/nu au fost solicitate reclamantei clarificări sub aspectul naturii dobânzilor solicitate.

Procedând în această manieră, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 14 C. proc. civ., ce reprezintă normă procedurală cu caracter de ordine publică, încălcând principiul contradictorialității care guvernează procesul civil român, dar și principiul disponibilității prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților" și principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, prevăzut de art. 22 C. proc. civ., ce impune acestuia obligația de a pune în dezbaterea părților "orice împrejurări de fapt sau de drept", respectiv, obligația de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii ….".

Ca atare instanța de judecată este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părți, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual tranșat de către acestea în exercitarea acțiunii civile, atât sub forma cererilor în justiție, cât și a apărărilor.

In cauza de față, câtă vreme instanța de fond a reținut nulitatea actelor administrative contestate și a obligat la plata instituția pârâtă la plata unor sume cu titlul de dobânzi legale, raportat la dispozițiile art. 1353 C. civ., iar acest temei de drept și acest motiv nu au fost invocate în cadrul cererii de chemare în judecată, aceasta a încălcat dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., încălcare care atrage sancțiunea nulității hotărârii.

O instanță nu poate admite sau respinge o cerere pentru alte motive decât cele invocate de părți, fără a încălca principiul disponibilității.

Totodată au fost încălcate și dispozițiile art. 14 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora "instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, in prealabil, dezbaterii contradictorii".

Astfel, instanța a stabili o obligație în sarcina părții adverse pe un temei care nu a fost invocat prin cererea de chemare in judecată și care nu a fost supus dezbaterii contradictorii a părților, fiind astfel nesocotite dispozițiile legale mai sus citate.

În aceste condiții, s-a cauzat pârâtului o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază că motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este întemeiat, prin prisma faptului că argumentele instanței de fond nu sunt de natură a demonstra o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere doar aspectul potrivit căruia apărarea autorității pârâte nu indică o definiție contractuală a noțiunii de "uz", iar răspunsurile celor 84 de sate și comune atestă utilitatea și uzul efectiv în prezent.

Față de considerentele anterior enunțate, Înalta Curte apreciază că, în cauza de față, considerentele hotărârii de fond nu respectă exigențele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective și complete a cauzei și a argumentelor părților, astfel încât se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de soluția pronunțată, instanța de fond urmează a analiza fondul litigiului având în vedere argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârât și reiterate în prezentul recurs, la probatoriul administrat în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt.

Prin urmare, fiind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte va lăsa neanalizat motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele reliefate de către recurent în cadrul criticilor subsumate acestui temei de drept al căii de atac declarate în cauză urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării acțiunii de către prima instanță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) și 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2