ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4643/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene prin Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM): anularea deciziei nr. 4566/12.04.2021 emisă de către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene prin Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM); anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 18795/23.02.2021 și, pe cale de consecință, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 4.855.687,33 RON cu titlu de corecție financiară.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 13 din 19 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârât, cauza fiind declinată în favoarea Curții de Apel București.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, prevederi care atribuie competența teritorială exclusivă instanței de la sediul reclamantei.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei S.C. A. S.A. și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene prin Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM) care este în municipiul București, a constatat că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Curtea de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 712 din 7 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a apreciat că trebuie analizat care dintre cele două părți litigante acționează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecății, reținând că reclamanta, chiar dacă este supusă unui regim juridic mixt din punct de vedere al organizării, în sensul că este o persoană juridică de drept privat care, uneori, prin prisma obiectului său de activitate poate fi asimilată în anumite condiții unei autorități publice, totuși în prezentul litigiu societatea A. S.A. nu acționează în regim de putere publică, pretențiile sale derivând dintr-o presupusă vătămare produsă de un act administrativ unilateral prin care și-a manifestat puterea publică pârâtul din speță, respectiv Ministerul Investițiilor și Programelor Europene.

Prin urmare, a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care privesc o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la sediul reclamantei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta societatea A. S.A. Alba a atacat în anulare acte administrative emise de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, respectiv o decizie de soluționare a contestației și o notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale, criticând aplicarea în sarcina sa de către autoritatea publică pârâtă a sumei de 4.855.687,33 RON cu titlu de corecție financiară.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantei instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente teritorial să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta S.C. A. S.A. Alba are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale:

"instituții publice locale - denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora;"

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși, în prezenta cauză, reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincție între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei S.C. A. S.A. Alba și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene prin Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM), Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este curtea de apel aflată în circumscripția teritorială a municipiului București.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene prin Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM) în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.