Decizia nr. 1906/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 35/2016 a Tribunalului Buzău

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Pătârlagele și ulterior declinată la Tribunalul Buzău, reclamantul A., în calitate de curator special al numitei B., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Odăile prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei la acordarea ajutorului de încălzire a locuinței cu curent electric pentru numita B.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 35 din 19 ianuarie 2016, Tribunalul Buzău a respins acțiunea în contencios administrativ - anulare act formulată de reclamantul A., în calitate de curator special al numitei B., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Odăile prin Primar, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 2013 din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu și a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A., în calitate de curator special al numitei B., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Odăile prin Primar, împotriva sentinței nr. 35 din 19 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Apărările intimatei Deși a fost legal citată, intimata Primăria Comunei Odăile prin Primar nu a formulat întâmpinare. II. Cu privire la recursul de față 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Examinând cu prioritate excepția de tardivitate a recursului dedus judecății în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de față este tardiv formulat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.: "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." În cauză, în ceea ce privește recursul formulat de reclamantul A., se constată că decizia recurată a fost pronunțată la data de 16.10.2017, iar cererea de recurs a fost înaintată prin poștă la data de 06.11.2017, conform ștampilei aplicate pe plicul de corespondență de la dosar, în condițiile în care ultima zi de declarare în termen a recursului era data de 23 octombrie 2017, ca urmare a prorogării termenului în prima zi lucrătoare, Astfel, recursul fiind declarat și motivat cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac, respectiv cu nerespectarea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 5 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit pentru recurentul-reclamant la data de 23.10.2017. De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurentul-reclamant, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Prin urmare, pentru considerentele anterior relevate și în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2013 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.