ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1666/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Constanța pentru refuzul nejustificat al pârâtului de a acorda:

2.reclamanților B., C. și D. - ajutorul pentru încălzire cu lemne pentru sezonul 2016-2017, motivat de faptul că au fost refuzați nejustificat deși sunt 2 familii și o persoană singură care nu trăiesc și nu se gospodăresc împreună, ajutorul de încălzire fiind primit doar de titularul contractului de închiriere și apreciind că este un abuz al funcționarilor primarului.

Prin încheierea din 04.05.2018 instanța, în temeiul art. 16

1

din Legea 55472004, a dispus introducerea în cauză a Serviciului Public de Asistență Socială și Consiliul Local Constanța.

Prin sentința civilă nr. 1648/06.11.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2017 s-a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 24 din 23.02.2016 adoptată de Consiliul Local Constanța; a fost respinsă acțiunea privind pe reclamant A., B., D., C. și pe pârâti Primarul Municipiului Constanța, Consiliul Local Constanța și Serviciul Public de Asistență Socială Constanța.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B., D., C..

Prin decizia nr. 1391/CA din 2 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis recursul contencios administrativ și fiscal formulat de recurenții-reclamanți A., B., D., C., împotriva sentinței civile nr. 1648/06.11.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații pârâți Primarul Municipiului Constanța, Consiliul Local Constanța, Serviciul Public de Asistență Socială Constanța - Direcția Generală de Asistență Socială, a fost casată în parte sentința recurată și, rejudecând, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 292/2011.

Totodată, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Constanța să achite reclamantelor B. și C. contravaloarea ajutorului pentru încălzirea locuinței cu lemne pentru sezonul 2016 - 2017 și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Împotriva deciziei nr. 1391/CA din 2 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, reclamantul A. a declarat recurs, menționând că va depune motivele de recurs după comunicarea deciziei nr. 1391/02.12.2019.

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, care să se circumscrie prevederilor art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința este data cu corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 aprilie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de intimate, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care prevăd că "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Totodată, art. 489 din același Cod prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică."

Instanța de control judiciar amintește că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică împotriva încheierii atacate, menționând doar că va depune motivele de recurs după comunicarea deciziei nr. 1391/2019, decizie care i-a fost comunicată la data de 04.02.2020, această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă și să constate nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1391/CA din 2 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2021.