ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 788/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin încheierea de ședință publică din data de 19 septembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a suspendat judecata recursului declarat de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Buzău, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I și alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților, având în vedere că niciuna din părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță, iar la dosar nu a fost depus vreun înscris, prin care să se fi solicitat judecata în lipsă în recurs, de către vreuna din părți.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, recurenta A., solicitând admiterea recursului, cu anularea încheierii recurate și judecarea recursului.

În recursul său, care poate fi încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 Noul C. proc. civ., recurenta A. a susținut, în esență, că, atâta timp cât a primit citația pe care scria că se poate judeca și în lipsa reclamantului, a respectat indicațiile și nu s-a prezentat la termen în mod special.

Față de dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) și art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, se constată că, în procedura de filtrare a recursului, la dosar nu a fost depusă întâmpinare de către intimata Primăria Municipiului Buzău.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept în care poate fi încadrat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 411 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătorul va suspenda judecata: 1. când amândouă părțile o cer; 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează ia strigarea cauzei Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Rațiunea acestei dispoziții legale este aceea de a respecta principiile disponibilității, contradictorialității și dreptul la apărare al părților care guvernează procesul civil și care împiedică instanța de judecată să procedeze la judecata cauzei în absența părților, în condițiile în care niciuna nu a cerut soluționarea în lipsă.

Voința legiuitorului în edictarea acestei norme a fost aceea de a sancționa cu întreruperea judecății cauzei prin suspendare conduita procesuală a părților, constând în nepreocuparea efectivă pentru cursul judecății, lipsa de diligență pentru continuarea procesului.

Pe de altă parte, pentru dreptul procesual, fundamentale sunt prevederile art. 22 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziții procedurale care nu pot fi cantonate doar la principiul adevărului și la rolul judecătorului în cadrul probațiunii judiciare, ele având implicații și cu privire la legalitatea procedurii judiciare, la respectarea dreptului la apărare și la disponibilitatea procesuală.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept ce îi sunt aplicabile, regulă ce este de resortul principiului legalității. Rolul activ al judecătorului trebuie exercitat indiferent dacă partea este sau nu asistată de către un avocat.

Ultimul alineat al art. 22 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. îl obligă pe judecător ca, în toate cazurile în care legea îi rezervă "puterea de apreciere" sau îi cere să țină seama de toate "circumstanțele cauzei", să judece cu luarea în considerare a principiilor generale ale dreptului, a cerințelor echității și bunei-credințe.

În cauza de față, se reține că, la termenul din 19 septembrie 2016, curtea de apel a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I și alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., respectiv, că părțile, deși legal citate, nu au răspuns la apelul nominal și nu au solicitat judecata cauzei în lipsă, situație în care nu poate purcede la judecata pricinii.

Împrejurarea susținută de către recurenta A. prin recursul său, în sensul că, atâta timp cât a primit citația pe care scria că se poate judeca și în lipsa reclamantului, a respectat indicațiile și nu s-a prezentat la termen în mod special, nu poate justifica, din perspectiva nelegalității măsurii suspendării judecății cauzei pentru lipsa părților.

Dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din Noul C. proc. civ. au un caracter imperativ, ele aplicându-se pe fondul existenței unei sesizări legale a instanței, fiind legal îndeplinită obligația prevăzută de art. 153 din același cod, potrivit căreia, instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Aceasta întrucât judecătorul, în aplicarea principiului rolului activ, precum și față de îndatorirea acestuia de a dispune toate măsurile permise de lege pentru a asigura desfășurarea cu celeritate a judecății, respectiv soluționarea procesului în mod echitabil și într-un termen optim și previzibil, trebuia să dea prioritate principiului intenției reale a părții, care viza solicitarea de judecată a cererii de revizuire și în lipsa sa, independent că aceste dispoziții erau cuprinse în reglementările privind arbitrajul.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată legalitatea încheierii recurate și reținându-se în sarcina recurentei- contestatoare A. lipsa de diligență pentru continuarea procesului, pentru a fi aplicată sancțiunea suspendării judecății recursului declarat de aceasta, atâta vreme cât, prin actul cu care a sesizat instanța nu s-a prevalat de dispozițiile legale care reglementează posibilitatea instanței de a purcede la judecarea cauzei, în lipsa părților.

Așa fiind, constatând că nu sunt fondate criticile invocate în recurs și care, sub aspectul conținutului acestora, pot fi încadrate în temeiul art. 488 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a suspendat judecata recursului, deoarece nu se identifică în cauză o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității încheierii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de ședință publică din data de 19 septembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2017.