ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2084/2016

Decizia nr. 2084/2016

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2016,

pronunțată în Dosarul nr. x/114/2015, Curtea de Apel Ploiești,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în

baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea

judecării recursului declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii de

ședință din 15 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul

Buzău, reținând că niciuna dintre părți, legal citate,

nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu s-a cerut

în scris judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva

Încheierii din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal în Dosarul nr. x/114/2015, a declarat recurs A., arătând

că nu s-a prezentat la termenul de judecată din 26 ianuarie 2016,

întrucât, potrivit mențiunilor din cuprinsul citației, a luat

cunoștință de faptul că judecata se poate face în lipsa

părților.

II.

Considerentele Înaltei Curți

Analizând

criticile expuse de recurentă, în raport cu dispozițiile incidente,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

arătate în continuare.

Din actele

și lucrările Dosarului supliment nr. x/114/2015, se constată

că recurenta-reclamantă nu a solicitat judecarea cauzei în

lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 223 alin. (3) C. proc.

civ.

Conform art.

223 C. proc. civ.:

„Art. 223. -

(1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei,

dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă

la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează

numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate

lucrările din dosar și va asculta susținerile părții

prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând

și excepțiile și apărările părții care

lipsește.

(3)

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod

corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți,

deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut

în scris judecarea cauzei în lipsă.”

Susținerile

recurentei în sensul că, potrivit mențiunilor din cuprinsul

citației, judecata cauzei se poate face în lipsa părților nu

reliefează nelegalitatea ori netemeinicia hotărârii recurate, în

condițiile instanța a reținut cu just temei faptul că

niciuna dintre părțile cauzei nu a solicitat în scris judecarea

cauzei în lipsă, așa cum impun dispozițiile citate ale art. 223

alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum și cele ale art. 411

alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.

Or, atâta

timp cât niciuna dintre părți, legal citate, nici nu s-a

înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut în scris

judecarea în lipsă, în mod corect a fost reținută incidența

dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform

cărora: „Art. 411. - (1) Judecătorul va suspenda judecata: […] 2.

când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează

la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă

reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă”.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte reține că încheierea ce

formează obiectul recursului este legală și temeinică,

urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii din 26 ianuarie 2016

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/114/2015, ca

nefondat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 iunie 2016.

Procesat de

GGC - LM