ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din 10 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cererii de recurs formulată de reclamanta A., împotriva sentinței nr. 986 din 4 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dâmbovița și B.I.R.P- Tribunalul Dâmbovița, pentru lipsa părților.

Împotriva încheierii de ședință din 10 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de către Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că nu s-a prezentat la termenul de judecată, întrucât a respectat citația.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând criticile în raport cu dispozițiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Din actele și lucrările dosarului nr. x/2016, se constată că recurentul-reclamant nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

Conform art. 223 C. proc. civ.:

"Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

Or, atâta timp cât niciuna dintre părți, legal citate, nici nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă, în mod corect a fost reținută incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 411. - (1) Judecătorul va suspenda judecata: […] 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reține că încheierea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 10 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.