ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 350/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 350/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 350/2017
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul litigiului dedus judecății și hotărârile pronunțate pe fond cauzei;
Prin cererea înregistrata la 02 aprilie 2015 sub nr.
x/3/2015
pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal,
reclamanta
A.
a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. Oradea, obligarea pârâtei la virarea către bugetul local al sectorului 2, în contul IBAN deschis la trezoreria sector 2, a sumei de
950
lei reprezentând contravaloare amenzii contravenționale stabilite prin procese verbale de contravenție încheiate contravenienților cu domiciliul fiscal pe raza sectorului 2.
Prin sentința nr. 7204 pronunțată în data de 23 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta Direcția Venituri Buget Local Sector 2 în contradictoriu cu pârâta B. Oradea, a obligat pârâta la virarea către bugetul local al sectorului 2 București în contul IBAN deschis la Trezoreria sectorului 2, beneficiar A., a sumei de 950 lei și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Municipiul Oradea - C. Oradea - D., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii. De asemenea, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Hotărârea atacată cu recurs
Prin încheierea pronunțată în data de 7 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului pentru lipsa nejustificată a părților, recurenta - pârâtă B. Oradea și intimata - reclamantă A.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată pe prevederile N.C.P.C. și că nefiind solicitată judecarea cauzei în lipsă, față de lipsa părților,a dispus suspendarea față de art. 411 al.(1) pct. 2 C. proc. civ.
3.Recursul formulat în cauză;
Împotriva încheierii pronunțate în data de 07 martie 2016 a declarat recurs reclamanta A. Oradea - C. Oradea - D. care, în temeiul art. 414 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, trimiterea cauzei spre continuarea judecății la instanța de fond.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză;
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin încheierea
pronunțată în data de 7 martie 2016 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
în Dosarul nr. x/3/2015 s-a suspendat judecata recursului în baza art.
411 al.(1)
pct. 2 C. proc. civ., dat fiind că niciuna dintre părți nu s-a prezentat în instanță și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Din actele și lucrările dosarului se constată că recurenta-reclamantă nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ.
Conform art. 223 C. proc. civ.:
„Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.
(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente,se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.
(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.”
Instanța de recurs a reținut cu just temei faptul că niciuna dintre părțile cauzei nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, așa cum impun dispozițiile citate ale art. 223 alin. (3) teza finală
C. proc. civ.
, precum și cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală
C. proc. civ.
Or, atâta timp cât niciuna dintre părți, legal citate, nici nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă, în mod corect a fost reținută incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2
C. proc. civ.
, conform cărora: „Art. 411. - (1) Judecătorul va suspenda judecata: (…) 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă”.
Singurul motiv invocat de către recurentă, acela că judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți și solicitarea de reluarea judecării cauzei, nu afectează legalitatea încheierii atacate, recurenta având posibilitatea să solicite Curții de Apel București repunerea pe rol a cauzei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reține că încheierea ce formează obiectul recursului este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul A. Oradea - C. Oradea - D. împotriva încheierii din 7 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2017.