ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2302/2018

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1978 din 25 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 1576 din 4 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, rejudecând, a admis, în parte, acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., a anulat Adresa nr. x/18.02.2014 și Adresa nr. x/31.01.2014 emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, numai în ceea ce privește includerea TVA în valorile comunicate pentru plata contribuției clawback aferentă trimestrului IV al anului 2013.

A obligat pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate la plata sumei de 3.400 RON către reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată la prima instanță.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Contestatoarea susține faptul că reglementarea art. 502 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. legitimează procesual doar pe recurentul căruia i-a fost respins recursul sau i-a fost admis numai în parte, de a introduce contestația în anulare în cazul omisiunii cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau casare.

Prin această dispoziție legală, arată contestatoarea, legiuitorul pune într-o poziție dezavantajoasă intimatul căruia, în urma admiterii recursului părții adverse, i se respinge acțiunea, dar nu i se deschide alea contestației în anulare atunci când apărările sale nu au fost analizate.

Astfel, textul nu răspunde exigențelor procesului echitabil și se impune interpretarea acestuia în sensul recunoașterii și dreptului intimatului de a formula contestație în anulare, în cazul necercetării apărărilor formulate în fața instanței de recurs, prin aplicarea cu prioritate a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, în cazul în care una dintre părțile litigante are deschisă o cale de atac trebuie să fie recunoscut și celeilalte părți, aflată într-o situație similară sau identică, dreptul de a introduce aceeași cale de atac, astfel se încalcă principiul egalității armelor și, pe cale de consecință, dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte a aplicat în jurisprudența sa anterioară, direct art. 6 din Convenție, prin înlăturarea dispozițiilor legii interne, care contraveneau unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului, exemplificând Decizia nr. 2307/04.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Consideră contestatoarea că, instanța de recurs este chemată să analizeze deopotrivă motivele de recurs și apărările intimatului, astfel că omisiunea involuntară a cercetării vreunuia dintre motivele de recurs trebuie să deschidă părții interesate exact aceeași cale de atac și în cazul omisiunii cercetărilor apărărilor formulate de intimat.

În caz contrar, susține contestatoarea, părțile sunt puse pe poziții inegale, iar recurentul are mai multe drepturi procesuale decât intimatul.

Contestatoarea invocă disp. art. 148 alin. (2) din Constituția României, precum și disp. art. 20 alin. (2)din Legea fundamentală, dar și hotărârea CEDO din cauza Dumitru Popescu contra României.

Contestatoarea recunoaște că legiuitorul are dreptul de a consacra procedura de acces la justiție, iar aceasta nu presupune automat și accesul la căile extraordinare de atac, însă odată reglementată o astfel de cale, trebuie avut în vedere ca dreptul la un proces echitabil să fie garantat în aceeași măsură părților implicate într-o judecată.

Dreptul de a invoca omisiunea cercetării motivelor este un drept garantat pentru ambele părți, iar omisiunea aceleiași instanțe în a cerceta argumentele intimatului nu poate rămâne fără consecințe juridice decât cu înfrângerea principiului egalității armelor.

Art. 6 din Convenție implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al tuturor argumentelor și elementelor de probă ale părților, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță națională care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse analizei.

În acest context, se arată că instanța de recurs nu a analizat apărarea potrivit căreia listele depuse de DAPP nu fac decât dovada medicamentelor pentru care reclamantul are autorizație de punere pe piață, dar nu și dovada vânzărilor și decontărilor efective.

De asemenea, se susține că instanța de recurs nu a analizat distincția dintre procedura de obținere a autorizației de punere pe piață și procedura de punere efectivă pe piață și nici modul de calcul al procentului "p".

O altă omisiune a instanței de recurs o reprezintă distincția dintre prețul de referință, prețul de achiziție al medicamentelor și prețul de decontare, prețurile de producător, prețurile cu ridicata și prețurile cu amănuntul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare Potrivit disp. art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Textul sus-menționat conferă legitimare procesuală activă pentru formularea contestației în anulare numai recurentului și doar în situația în care recursul a fost respins sau atunci când recursul a fost admis în parte, instanța de recurs a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Contestația în anulare, întemeiată pe disp. art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., formulată de intimat apare ca fiind inadmisibilă, deoarece legea națională nu legitimează procesual activ intimatul să introducă o astfel de cerere.

Contestatoarea din prezenta cauză solicită aplicarea directă a disp. art. 6 din CEDO, în raport de dispozițiile art. 20 și art. 148 alin. (2) din Constituția României, considerând că în ipoteza în care disp. art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu permit decât recurentului să formuleze o asemenea cale de atac extraordinară părțile sunt puse pe poziții inegale, iar recurentul are mai multe drepturi personale decât intimatul.

Astfel, contestatoarea susține că în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 6 din Convenție și intimatul poate formula contestație în anulare atunci când instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra apărărilor sale, în sens contrar s-ar încălca principiul egalității armelor, parte a unui proces echitabil.

Contestatoarea invocă jurisprudența anterioară a Înaltei Curți exemplificată prin Decizia nr. 4961/12.12.2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 de secția a II-a civilă și Decizia nr. 2307/04.06.2008 pronunțată în Dosar nr. x/2007 de secția contencios administrativ și fiscal.

Verificând jurisprudența anterioară a Înaltei Curți au fost identificate Deciziile nr. 548/20.02.2015 pronunțată de secția I civilă și Decizia nr. 901/24.04.2016 pronunțată de secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte reține, în raport de jurisprudența sus-menționată că Decizia nr. 4961/2012 pronunțată de secția a II-a civilă este singulară, avându-se în vedere că pentru anul 2015 a fost identificată Decizia nr. 548/2015 pronunțată de secția I civilă, ce exprimă o soluție contrară.

De asemenea, cu referire la jurisprudența secției contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 901/2016 are în vedere situația contestației în anulare formulată de intimat, dar sub aspectul existenței unei erori materiale, iar Decizia nr. 2307/2008 nu are legătură cu prezenta speță, fiind vorba despre o excepție de nelegalitate.

A fost identificată și Decizia nr. 9329/07.11.2013 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de intimat, în temeiul art. 318 teza a II-a vechiul C. proc. civ., ce privea aceeași ipoteză.

Prin Decizia nr. 4961/12.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a reținut că dreptul de a invoca "omisiunea cercetării motivelor" este un drept garantat pentru ambele părți, în sens contrar soluția conducând la înfrângerea principiului egalității armelor.

Un alt argument pentru care s-a aplicat direct art. 6 din Convenție, în cauza în care s-a pronunțat Decizia nr. 4961/2012 este nemotivarea hotărârii instanței de recurs/motivarea pe scurt, fără a se examina în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei.

În cauza de față, un asemenea argument nu poate fi luat în considerare, deoarece hotărârea instanței de recurs este amplu motivată, inclusiv în ceea ce privește apărările formulate.

Este bine știut că legiuitorul are dreptul de a consacra procedura de acces la justiție, iar aceasta nu presupune și accesul la o cale extraordinară de atac, mai ales că într-o asemenea situație devine aplicabil și principiul securității raporturilor juridice.

La rândul său, principiul egalității armelor înseamnă tratarea egală a părților pe durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca niciuna dintre ele să fie dezavantajată în raport cu cealaltă parte din proces.

Principiul egalității armelor presupune că orice persoană are dreptul la ascultarea cauzei sale în mod echitabil și fiecărei părți i se oferă posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație dezavantajoasă în raport cu cealaltă parte, să existe astfel un just echilibru între părți.

Reglementarea restrictivă a unei căi extraordinare de atac numai pentru anumite motive nu poate constitui o încălcare a principiului egalității armelor, deoarece contestația în anulare nu reprezintă o rejudecare a recursului decât în situații excepționale.

Astfel, în ipoteza prevăzută de disp. art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestația în anulare este admisibilă doar dacă s-a omis să se cerceteze vreunul dintre motivele de recurs, în situația respingerii recursului sau admiterii în parte a recursului.

O cale extraordinară de atac admisibilă pentru ipoteza omisiunii cercetării apărărilor intimatului conduce la rejudecarea recursului în orice situație, ceea ce reprezintă, în realitate, judecarea unui recurs la recurs.

Această împrejurare nu corespunde exigenței principiului egalității armelor, deoarece recurentul ar putea pretinde că este dezavantajat și că intimatul este avantajat, rupându-se astfel echilibrul între părți.

Intimatul se poate plânge de încălcarea principiului egalității armelor în cadrul procedurii derulate în fața instanței de recurs, de exemplu, invocând nemotivarea hotărârii dar aceasta nu implică deschiderea unei alte proceduri extraordinare nereglementate de legea internă.

Astfel cum se arată și în cuprinsul Deciziei nr. 548/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, argumente la care subscrie și prezenta instanță, în calea de atac a recursului, este obligatorie analizarea motivelor de recurs, dar fără a se răspunde la fiecare argument adus în susținerea vreunui motiv de recurs. Cu atât mai mult, instanța de recurs nu are obligația să analizeze fiecare apărare invocată de intimat în combaterea motivelor de recurs.

Față de acestea, Înalta Curte apreciază că în speță nu se impune aplicarea directă a prevederilor Convenției sau ale Tratatului European, nu sunt îndeplinite condițiile pentru formularea contestației în anulare întemeiate pe disp. art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. și urmează să se respingă calea de atac ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1978 din 25 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2018.