ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1313/2019

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 aprilie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pârâta SC A. SA a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 441 din 26 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 11 mai 2018, și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 11, astfel cum reiese din fișa ..., iar ulterior, urmare a Hotărârii nr. 63 din data de 4 martie 2019 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a aprobat desființarea completului nr. 11 începând cu data de 18 martie 2019, dosarul a fost repartizat completului de filtru nr. 10 (referatul din 18 martie 2019, aflat la dosar).

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea căii de atac, casarea, în parte, a deciziei atacate și, rejudecând cauza, să fie reduse cuantumul daunelor morale, să se dispună întoarcerea executării, cu obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că, în ceea ce privește daunele morale, decizia atacată este dată cu încălcarea art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, conform căruia, la stabilirea daunelor morale în caz de vătămare corporală, trebuie avute în vedere legislația și jurisprudența din România.

Or, un nivel al despăgubirii de 3.636 RON pentru flecare zi de îngrijire medicală este exagerat și se îndepărtează foarte mult de media jurisprudenței din România, oricât de largă ar fi marja de apreciere a instanțelor, la care a făcut referire instanța de apel.

În opinia recurentei-pârâte, despăgubirile morale acordate trebuie să fie rezonabile, cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului real și efectiv, însă instanța de apel nu a ținut seama de efectul compensatoriu pe care asemenea sume trebuie să îl aibă și de faptul că acestea nu pot să constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victimă.

În aprecierea recurentei-pârâte sumele acordate nu trebuie să depășească granițele unor daune morale rezonabile și funcția pe care aceste daune morale o au, respectiv aceea de compensare pentru persoanele care au fost supuse unor suferințe fizice și psihice.

Așa fiind, cuantumul daunelor morale se stabilește prin aplicarea de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

De asemenea, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere la acordarea daunelor morale și unele criterii obiective, respectiv raportarea pretențiilor la condițiile socio-economice individuale, precum și la nivelul general (venitul mediu la nivel național etc), astfel încât stabilirea unui cuantum al despăgubirilor să aibă o susținere obiectivă, care să constituie baza pe care se formează intima convingere a judecătorului.

Recurenta-pârâtă a criticat decizia recurată și prin prisma aplicării greșite a dispozițiilor art. 1391 alin. (1) C. civ., în sensul că instanța de apel a avut în vedere mai degrabă rolul sancționator al daunelor morale acordate, iar nu acordarea unor despăgubiri în sensul dispozițiilor legale arătate.

Totodată, a arătat recurenta-pârâtă că instanța de apel și-a însușit motivarea sentinței pronunțate de instanța de fond și nu a ținut seama de faptul că daunele morale trebuie să aibă efect compensatoriu și nici de faptul că aceste sume nu pot constitui amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victime.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, în termen legal, intimatul-reclamant B. a invocat excepția nulității recursului, susținând că recurenta-pârâtă nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-intervenientă C. a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă, astfel cum a fost formulat.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, solicitând respingerea apărărilor acestuia și admiterea recursului.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 C. proc. civ.

Prin raport, s-a reținut că hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, cererea de recurs îndeplinind cerințele de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității, recursul este declarat în termenul legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

De asemenea, s-a mai reținut că, în raport de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului, apreciind și cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reținându-se că intimatul-reclamant a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității căii de atac declarate de recurenta-pârâtă.

Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 22 aprilie 2019, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 6 iunie 2019, față de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 19 iunie 2019, completul de filtru nr. 10, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului.

Examinând recursul din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același act normativ, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt încadrate doar formal în cazul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care recurenta-pârâtă nu arată care sunt aspectele în măsură să susțină nelegalitatea deciziei atacate în ceea ce privește evaluarea daunelor morale acordate de către instanța de fond și menținute de instanța de apel.

Astfel, recurenta-pârâtă reia criticile formulate în apel împotriva hotărârii de primă instanță sub aspectul cuantumului exagerat al sumei acordate cu titlu de daune morale, a împrejurării că acestea trebuie să fie rezonabile, cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului real și efectiv și să nu constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victimă.

Înalta Curte reține că aceste critici pun în discuție exclusiv aspecte de netemeinicie care exced controlului de legalitate exercitat în recurs.

De asemenea, în motivele de recurs nu se regăsesc considerații cu privire la modalitatea în care instanța de apel a justificat menținerea soluției de fond privind întinderea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, ci aprecieri generale legate de impactul pe care accidentul l-a avut asupra reclamantului și de finalitatea pe care trebuie să o aibă compensațiile morale într-un asemenea caz, chestiuni ce vizează netemeinicia deciziei atacate și care nu pot fi supuse cenzurii în recurs, față de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, cum aspectele susținute de recurenta-pârâtă nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același act normativ, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de pârâta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 441 din 26 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2019.

Procesat de GGC - CL