ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 33/2020

Asupra cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4286 din 26 septembrie 2019;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte la data de 12.11.2019, recurentul-reclamant A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului hotărârii judecătorești nr. 4286 pronunțată în data de 26.09.2019 în Dosarul nr. x/2015.

Recurentul-reclamant a susținut că în cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 4286 s-a strecurat o omisiune în sensul că dobânda legală a fost omisă de la calculul prejudiciului.

A mai arătat recurentul că Înalta Curte a reținut în mod corect în decizia pronunțată că acesta a cerut ca la calculul prejudiciului să se adauge și dobânda legală calculată de la data aplicării sancțiunii până la data plății retroactive a acestor venituri, aspect consemnat pe prima pagină a Deciziei nr. 4286.

Prin Decizia nr. 4286 pronunțată în data de 26.09.2019 în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 3279 din 9 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

A casat sentința atacată și în rejudecare a admis acțiunea reclamantului. A dispus anularea deciziei de sancționare nr. x din data de 02.10.2014, aplicată de comandantul U.Sp. Av. București; anularea deciziei de sancționare nr. x din data de 27.11.2014, aplicată de inspectorul general al IGAV; anularea deciziei de sancționare nr. 23444 din data de 12.12.2014, aplicată de inspectorul general al IGAv și Ordinul inspectorului general nr. 23445 din 12.12.2014. A dispus repararea prejudiciului material, retroactiv, produs prin diminuarea veniturilor salariale cauzate de Decizia de sancționare nr. 23444 din data de 12.12.2014 și de emiterea Ordinului inspectorului general nr. 23445 din 12.12.2014, calculat de la data aplicării sancțiunii până la data plății retroactive a acestor venituri, la care se adaugă actualizarea cu rata inflației calculate la cuantumul total al acestora.

A obligat intimatul-pârât la plata sumei de 223,70 RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4286 din 26 septembrie 2019;

Înalta Curte, prin pronunțarea Deciziei nr. 4286 din 26 septembrie 2019, deși a dispus repararea prejudiciului material, retroactiv, produs prin diminuarea veniturilor salariale cauzate de Decizia de sancționare nr. 23444 din data de 12.12.2014 și de emiterea Ordinului inspectorului general nr. 23445 din 12.12.2014, calculat de la data aplicării sancțiunii până la data plății retroactive a acestor venituri, la care se adaugă actualizarea cu rata inflației calculate la cuantumul total al acestora, din eroare, nu s-a pronunțat asupra cererii privind dobânda legală aferentă plății retroactive a veniturilor salariale.

Dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., reglementează instituția completării hotărârii, potrivit căreia:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare."

În cauza de față, pierderea efectiv suferită de reclamant, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată deja prin măsura care a fost dispusă prin Decizia nr. 4286/26.09.2019 a Înaltei Curți, respectiv repararea prejudiciului material (damnum emergens), retroactiv, produs prin diminuarea veniturilor salariale cauzate de actele administrative (care au fost anulate), prejudiciu calculat de la data aplicării sancțiunii până la data plății retroactive a acestor venituri, la care s-a adăugat actualizarea cu rata inflației calculate la cuantumul total al acestora.

Însă, principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de recurentul-reclamant ca efect al diminuării veniturilor salariale cauzate de actele administrative (a căror anulare s-a dispus), impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit reclamantul (lucrum cessans), sub forma dobânzii legale.

Prin urmare, având în vedere că Înalta Curte a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, va constata incidența dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. și va admite cererea de completare a dispozitivului deciziei în sensul că obligă pârâtul la plata dobânzii legale aferentă plății retroactive a veniturilor salariale.

Pentru aceste considerente în baza art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4286 din 26 septembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2015, formulată de recurentul-reclamant A.

Va dispune completarea dispozitivului deciziei în sensul că obligă pârâtul la plata dobânzii legale aferentă plății retroactive a veniturilor salariale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4286 din 26 septembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2015, formulată de recurentul-reclamant A.

Dispune completarea dispozitivului deciziei în sensul că obligă pârâtul la plata dobânzii legale aferentă plății retroactive a veniturilor salariale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN