ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1053/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1053/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la 12 iunie 2018, A. și B., au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul și Ministrul Afacerilor Interne, anularea Deciziei nr. 116 din 25 septembrie 2017, emisă de pârâți.
Prin Sentința nr. 2.315 din 13 noiembrie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dolj, în vederea competentei soluționări.
În esență, a constatat că deși decizia contestată a fost emisă de Ministerul Afacerilor Interne, imobilul se află în municipiul Craiova.
Tribunalul Dolj, secția I civilă, prin Sentința nr. 247 din 28 martie 2019, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei din oficiu. A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.
A constatat, în esență, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 165/2013, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, că criteriul în funcție de care se stabilește competența teritorială a tribunalului este sediul entității învestite cu soluționarea contestației și nu locul situării imobilului.
Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele:
Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în scopul eficientizării procesului prevăzut de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă sau a acordării despăgubirilor aferente acestora.
În speță, se constată incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013, cauzei deduse judecății, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost formulată după adoptarea legii, iar aplicarea în timp a dispozițiilor actului normativ menționat este prevăzută la art. 4.
Se rețin totodată și prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, prin s-a acordat competența de soluționare a cererilor în favoarea secției civile, a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.
Ca atare, văzând conținutul solicitărilor reclamanților și cadrul juridic în care acestea pot fi soluționate în ipoteza speței, se apreciază că revine Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei, dat fiind că entitatea emitentă a deciziei atacate, respectiv Ministerul Afacerilor Interne are sediul în București.
Prin urmare, în considerarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2019.