ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2176/2019

HOTĂRÂRE

21.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2176/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului București, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând anularea Deciziei de invalidare nr. 21678/14.08.2018 și menținerea Deciziei Primarului Municipiului Craiova nr. 4720/15.02.2005. A solicitat, de asemenea, să se dispună acordarea măsurilor reparatorii.

Prin Sentința nr. 1362 din 13 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivare, s-a arătat că nici în forma anterioară adoptării Legii nr. 111/2019 competența specială a Tribunalului București nu era expres prevăzută în cuprinsul Legii nr. 165/2013, ci doar prin interpretarea art. 35 alin. (1) din același act normativ, care menționa drept criteriu "sediul entității".

Instanța a reținut că norma procesuală prevăzută de Legea nr. 111/2019, având un caracter de normă specială, este de aplicare imediată și cu prioritate față de norma generală (C. proc. civ.).

Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj a pronunțat Sentința nr. 641 din 4 octombrie 2019, prin care a declinat competența teritorială privind soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflict negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, a reținut incidența art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate, în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România

Cererea de restituire formulată de către reclamanți a fost soluționată prin Dispoziția nr. x din data de 15.02.2005 a Primarului municipiului Craiova, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma de titluri de valoare nominală, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în str. x A, în cuantum de 1 308 100 800 RON, sumă la care a fost evaluat imobilul.

Tribunalul a reținut că în cauză este incidentă ipoteza art. 34 din Legea nr. 165/2013, deoarece reclamanții, în contradictoriu și cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat anularea Deciziei de invalidare nr. 21678/14.08.2018 a pârâtei, ceea ce înseamnă că procedura la entitatea notificată a fost finalizată, ceea ce atrage competența de soluționare a Tribunalului București.

Instanța a avut în vedere și Decizia nr. 833/03.12.2015 pronunțată de Curtea Constituțională, în sensul declarării constituționale a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Tribunalul Dolj a arătat că Legea nr. 111/2019, care modifică conținutul art. 35 din Legea nr. 165/2013, a intrat în vigoare la 31 mai 2019 și stabilește norme de competență materială și teritorială absolută aplicabile doar acțiunilor și cererilor deduse judecății după data intrării sale în vigoare, având în vedere dispozițiile art. 24 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, invocată drept temei al cererii introductive, "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

Corelativ, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

Prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 s-a acordat competența de soluționare a deciziilor emise de entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competență absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității, competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Se reține faptul că art. 35 din Legea nr. 165/2013 a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, astfel: deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Această modificare legislativă a fost publicată în M. Of. nr. 418/28.05.2019. În cauza de față, acțiunea introductivă a fost introdusă la 2 octombrie 2018, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 24 și art. 25 C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.

Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că în privința litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit competența absolută în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Noțiunea de "entitate" este explicitată de art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

Având în vedere că prin cererea dedusă judecății se solicită anularea deciziei de invalidare emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, reiese că entitatea învestită de lege este cea menționată la litera "g" din enumerarea structurilor cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - autoritate ce are sediul în București.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege, respectiv în favoarea Tribunalului București.