ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1500/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții A., B., C., D. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Craiova, astfel cum și-au precizat obiectul acțiunii la termenul de judecată din 29 martie 2017, obligarea pârâtei de a soluționa cele două notificări cu nr. 55/N/2002 și nr. 56/N/2002, prin emiterea unor dispoziții, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Prin Sentința civilă nr. 32 din 19 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D..

În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:

Prin Dispoziția nr. x/21.06.2006, emisă de Primarul municipiului Craiova, s-a modificat dispoziția nr. x/24.04.2003, emisă de aceeași instituție, în sensul că, în soluționarea notificărilor nr. x/06.02.2002 și nr. y/06.02.2002, s-a aprobat restituirea parțială în natură a terenului în suprafață de 41 mp (din suprafața totală solicitată de 216 mp), situat în Craiova, str. 13 septembrie, nr. 38, județul Dolj, fiind menținute celelalte prevederi ale dispoziției anterioare privind respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 78 mp, situat la aceeași adresă, fiind propuse, totodată, acordarea de despăgubiri, petenților, în speță reclamanților, pentru construcția demolată și pentru suprafața de 97 mp, imobile imposibil de restituit în natură, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Ulterior, prin Dispoziția nr. x/23.02.2009, emisă de Primarul municipiului Craiova, s-a dispus modificarea Dispoziției nr. 10568 din 21 iunie 2006, în sensul că s-a propus, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, str. 13 septembrie, nr. 38, județul Dolj, compus din teren în suprafață de 97 mp și construcția cu destinație de locuință în suprafață de 78,6 mp, fiind menținute celelalte prevederi ale Dispoziției nr. 10568 din 21 iunie 2006, emisă de Primarul municipiului Craiova.

Potrivit Referatului nr. x/2009, întocmit de Instituția Prefectului județului Dolj, s-a acordat avizul de legalitate pentru Dispozițiile nr. 10568 din 21 iunie 2006 și nr. 16321 din 23 februarie 2009, emise de Primarul municipiului Craiova.

Potrivit adresei cu nr. x/08.01.2018, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectivul dosar de acordare de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 a fost înregistrat, sub nr. x, la Secretariatul Comisiei pentru compensarea imobilelor, astfel că întreaga procedură administrativă de soluționare a notificărilor menționate a fost finalizată.

În consecință, în raport de această stare de fapt și de drept ce a rezultat din întreg materialul probator administrat în cauză și de obiectul acțiunii deduse judecății, tribunalul a constatat că există deja cele două dispoziții menționate, emise în condițiile legii speciale reparatorii, motiv pentru care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 2805 din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B. și D. împotriva Sentinței nr. 32 din 19 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă. Prin aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă C. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva Deciziei nr. 2805 din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, au declarat recurs recurenții-reclamanți A., B., C. și D., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 decembrie 2018 și repartizat completului de judecată CF x.

Prin Rezoluția din data de 29 ianuarie 2019, s-a dispus, în aplicarea prevederilor art. 493 din C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recurenții-reclamanți nu au deschisă calea recursului împotriva deciziei.

Completul de filtru C10, la data de 15 aprilie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., însă acestea nu au înțeles să depună puncta de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată acțiunea, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel".

Reiese deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării este supusă recursului de competența curții de apel.

Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză, hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 19 ianuarie 2018.

În speță, se constată totodată incidența dispozițiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001 și care stipulează că: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară".

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că Decizia civilă nr. 2805 din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva Deciziei nr. 2805 din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL