ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 802/2020

HOTĂRÂRE

26.03.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 802/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 29 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Petroșani, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul suferit ca urmare a plângerilor penale pe care pârâții le-au formulat împotriva sa la Parchetul Militar Timișoara, plângeri respinse ca neîntemeiate.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 252, 1357 și 1349 C. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Petroșani:

Prin Sentința civilă nr. 1648 din iunie 2019, Judecătoria Petroșani a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 130 alin. (3) C. proc. civ. și, constatând că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de pârâți la primul termen de judecată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

III. Hotărârea Judecătoriei Târgu Jiu:

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Jiu a pronunțat Sentința nr. 246 din 17 ianuarie 2020 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroșani, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, în speță, competența teritorială este alternativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată.

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare și numai dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

A reținut, de asemenea, că art. 208 alin. (1) C. proc. civ. dispune că:

"întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel", iar raportat la obiectul prezentului dosar - acțiune în răspundere civilă delictuală - nu există o dispoziție legală expresă din care să rezulte că întâmpinarea în această situație nu este obligatorie.

Cum pârâții nu au invocat excepția necompetenței teritoriale alternative prin întâmpinările depuse la dosar, ci doar și-au manifestat dorința ca dosarul să fie soluționat de către Judecătoria Târgu Jiu, motivat de faptul că au domiciliul în Târgu Jiu, instanța a concluzionat că revine Judecătoriei Petroșani competența de soluționare a cauzei.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Competența teritorială de soluționare a acțiunii în răspundere civilă delictuală se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului pârâtului.

Întrucât aceste norme sunt de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În caz contrar, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâții B., C. și D. nu au înțeles să invoce prin întâmpinarea depusă la dosar excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Petroșani.

Art. 208 alin. (1) C. proc. civ. dispune că:

"întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel".

Raportat la obiectul prezentului dosar - acțiune în răspundere civilă delictuală, se constată că nu există o dispoziție legală expresă din care să rezulte că întâmpinarea în această situație nu este obligatorie.

Astfel, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către pârâți, a excepției de necompetență teritorială, Judecătoria Petroșani a devenit competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, având în vedere și considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 133/19.02.2020, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroșani.