Decizia nr. 5545/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva încheierii nr. 3/2019 a Curții de Apel Suceava

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe procurorii B., C., D. și comisarul de poliție E., fiind nemulțumit de conduita adoptată față de aspectele pe care le-a sesizat acestora. Prin Încheierea nr. 3 din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Suceava a anulat cererea de chemare în judecată având ca obiect "alte cereri" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E.. Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat cerere de reexaminare întemeiată pe art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., solicitând să se revină asupra măsurii de anulare. Cererea de reexaminare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 1 februarie 2019, sub nr. x/2018/a1.

Soluția instanței de fond Prin Încheierea nr. 11 din 19 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de reexaminare a anulării cererii de chemare în judecată formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii civile menționate la pct. I.2 a formulat recurs petentul A..

Apărările formulate în cauză Legal citați, intimații B., C., D. și E. nu a formulat întâmpinare în cauză.

În prezenta cale de atac, petentul F. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În ordinea de soluționare a celor două categorii de excepții (excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității recursului), Înalta Curte a dat prioritate analizei aspectului de inadmisibilitate, întrucât vizează inexistența căii de atac, în timp ce nulitatea vizează modul (condițiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, reținând astfel, că primează excepția inadmisibilității recursului. Față de soluția prefigurată, Înalta Curte consideră că nu s-a mai impus examinarea admisibilității în principiu a cererii de intervenție principală (în interes propriu, așa cum s-a exprimat petentul F.), primând verificarea admisibilității căii de atac declarate în cauză. Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauză, obiectul recursului îl formează o încheiere, pronunțată de instanța de primă jurisdicție în procedura de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de dispozițiile art. 200 din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (4) - (7) din C. proc. civ.: "(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. (5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării. (6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii. (7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, (...)." Potrivit dispozițiilor legale citate, Înalta Curte constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate întrucât, împotriva încheierii de anulare (alin. (5), reclamantul a avut deschisă calea de atac a cererii de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării (alin. (6), iar soluția pronunțată asupra acestei cereri este definitivă (alin. (7). Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din același cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". În prezenta cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă. Prin urmare, reținând incidența dispozițiilor art. 200 alin. (7), raportat la art. 483 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-petent nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,