Decizia nr. 1394/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva încheierii nr. 1166/2018 a Tribunalului Suceava

Circumstanțele cauzei La data de 22.10.2018 a fost înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Suceava, cererea formulată de reclamantul A. denumită contestație în anulare, prin care a menționat că înțelege să conteste legalitatea adresei nr. x/2017 emisă la 12 octombrie 2018 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Prin încheierea nr. 1166 din 14.11.2018 Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată aflată în etapa premergătoare, formulată de reclamantul A., reținând că reclamantul nu a formulat cererea de chemare în judecată în conformitate cu prevederile art. 194 C. proc. civ. și nu și-a îndeplinit obligația de completare a cererii, în termenul stabilit de art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

Hotărârea curții de apel Prin decizia nr. 162 din 19 februarie 2019 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 1155 din 14.11.2018 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, intimat fiind pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca inadmisibil.

Recursul exercitat în cauză Împotriva deciziei a declarat recurs A., invocând dispozițiile art. 205-208, art. 503-508, 509-513 C. proc. civ., art. 45-47 din Legea nr. 317/2004, cele ale Legii nr. 303/2004, Legii nr. 554/2004, art. 3, art. 13 1 și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 297 alin. (1) și art. 257 C. pen. Deși a fost legal citat, intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea din data de 16 septembrie 2021, având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a înfațișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului promovat. Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 20.10.2022, în temeiul art. 420 C. proc. civ. instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 416 din același cod.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției perimării recursului Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția perimării prezentei căi de atac, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni". De asemenea, potrivit art. 417 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." Încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la această dată începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 16 martie 2022. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, după comunicarea încheierii de suspendare, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ. și nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură. De asemenea, nu subzistă vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și nici vreun motiv de suspendare a cursului perimării, dintre cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.