ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4479/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Suceava la data de 29 ianuarie 2021 înregistrată sub nr. unic 873/314/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și U.A.T Stroiești prin primar C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea autorizațiilor de construcție imobiliare și anularea autorizației de construcție pentru gard eliberată de primarul C. și D.. Prin sentința civilă nr. 707 din 11 martie 2022 Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 18.05.2022 sub nr. x/2021. Pentru termenul de judecată din 06.10.2022, la solicitarea instanței, reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că solicită: I. anularea unor autorizații de construcție emise pe numele pârâtului B.; II. anularea unei autorizații de construire a unui podeț; III. anularea autorizației emise pentru Stația de epurare. Prin încheierea de ședință din data de 06.10.2022 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere "III. anularea autorizației emise pentru Stația de epurare" indicat în precizările depuse de reclamant la dosar. Prin sentința nr. 863 din data de 16 decembrie 2022, Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul A.. I.

Hotărârea Curții de Apel Suceava Prin sentința civilă nr. 387 din 07.06.2023, Curtea de Apel Suceava a admis excepția nulității recursului și a constatat, în mod definitiv, recursul ca fiind nul pentru nemotivare. I.

Recursul exercitat în cauză A. a formulat cale de atac prin care a contestat sentința civilă nr. 387/07.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava prin care s-a constatat recursul ca fiind nul pentru nemotivare, precum și sentința civilă nr. 863 din 16.12.2022, pronunțată de Tribunalul Suceava, prin care a fost respinsă acțiunea ca nefondată. I.

Apărările formulate în cauză Nu au fost formulate apărări. I.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru motivele expuse în paragrafele ce urmează. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Înalta Curte reține că, în cauză, reclamantul A. a formulat o cerere de chemare în judecată adresată Judecătoriei Suceava la data de 29 ianuarie 2021 înregistrată sub nr. unic 873/314/2021. Prin sentința civilă nr. 707 din 11 martie 2022 Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 18.05.2022 sub nr. x/2021. Prin încheierea de ședință din data de 06.10.2022 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere "III. anularea autorizației emise pentru Stația de epurare" indicat în precizările depuse de reclamant la dosar. Prin sentința nr. 863 din data de 16 decembrie 2022, Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul A.. Prin sentința civilă nr. 387 din 07.06.2023, Curtea de Apel Suceava a admis excepția nulității recursului și a constatat, în mod definitiv, recursul ca fiind nul pentru nemotivare. Înalta Curte constată hotărârea ce face obiectul prezentului recurs, respectiv sentința civilă nr. 387 din 07.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, este definitivă și nu poate fi atacată din nou cu recurs. Prin urmare, recursul declarat de recurentul A. privește o hotărâre cu caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, care nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. III. Temeiul procesual al soluției date recursului Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A..