ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 19/2023

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 13 din 21.01.2021, dată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat ca nesemnată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Prin sentința civilă nr. 243 din data de 06 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a anulat, ca netimbrată, plângerea formulată de petentul A. împotriva tuturor soluțiilor pronunțate în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2020 a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal (Încheierile de ședință din 4 ianuarie 2021, respectiv încheierea nr. 13 din 21.01.2021).

Împotriva sentinței civile nr. 243 din data de 06 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs petentul A..

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de petentă este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauză, obiectul recursului îl formează o încheiere, pronunțată de instanța de primă jurisdicție în procedura de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de dispozițiile art. 200 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (4) - (7) din C. proc. civ.:

"(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, (...)."

Potrivit dispozițiilor legale citate, Înalta Curte constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate întrucât, împotriva încheierii de anulare (alin. (5), reclamantul a avut deschisă calea de atac a cererii de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării (alin. (6), iar soluția pronunțată asupra acestei cereri este definitivă (alin. (7).

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din același cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În prezenta cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă.

Prin urmare, reținând incidența dispozițiilor art. 200 alin. (7), raportat la art. 483 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-petent nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 243 din 6 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.