ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1682/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 08.11.2019 și înregistrată sub nr. x/2018/a2 petentul A. a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în dosar nr. x/2018 de completul C6F Cont N.

În temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, actualizată, petentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, punctul 18 din Legea nr. 212/25.07.2018, teza prin care s-au modificat prevederile art. 17, alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea nr. 121 din 20 noiembrie 2019, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Totodată, s-a respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei încheieri recurentul-reclamant A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava.

Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a suspendat judecarea cauzei privind recursul declarat de petentul A., împotriva încheierii nr. 121 din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, susținând în esență că insistă în acțiune, menționând compunerile completurilor de judecată C2R și C1R din cadrul Curții de Apel Suceava.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și, în temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de instanță, din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care prevăd că "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Totodată, art. 489 din același Cod prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică."

Instanța de control judiciar amintește că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică împotriva încheierii atacate, enumerând compunerile completurilor de judecată C2R și C1R din cadrul Curții de Apel Suceava, menționând doar că insistă în acțiune, această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită excepția nulității recursului invocată de instanță, din oficiu și să constate nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de instanță, din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2021.