ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 270/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 14.02.2019 sub nr. x/2019, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, contestație la executare împotriva somației nr. x/30.01.2019 și a titlului executoriu nr. x/30.01.2019, ambele emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin sentința nr. 4577/17.10.2019, Judecătoria Suceava a anulat, ca netimbrată, contestația la executare.

Prin decizia nr. 377/22.05.2020, Tribunalul Suceava, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței.

Prin încheierea de ședință din 08.10.2020, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a suspendat judecata recursului formulat de A. împotriva deciziei nr. 377/22.05.2020 a Tribunalului Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru neprezentarea părților la termenul de judecată și inexistența solicitării de judecată în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul A., arătând că, potrivit art. 51 din Constituția României, plângerile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar accesul la justiție nu poate fi îngrădit prin instituirea unei asemenea obligații.

A mai arătat recurentul că în cauză nu s-a ținut cont de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, situație față de care se impune ca recursul să fie admis, iar dosarul să fie trimis Curții Constituționale.

Recursul a fost comunicat intimatei la data de 20.11.2020, iar termenul de 30 de zile pentru formularea întâmpinării s-a împlinit la data de 21.12.2020.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat.

Astfel, recurentul învederează aspecte generale legate de accesul la justiție prin instituirea de scutiri privind taxele judiciare de timbru, respectiv faptul că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, fără a se raporta la considerentele încheierii obiect al recursului, prin care s-au dezbătut chestiuni de ordin procedural legate de măsura suspendării judecății pentru neprezentarea părților la termenul de judecată și lipsa unei solicitări de judecată în lipsă.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 08.10.2020 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A., cu domiciliul în Suceava, județul Suceava împotriva încheierii de ședință din 8 octombrie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă și împotriva deciziei nr. 377 din 22 mai 2020 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, județul Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2021.