ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5958/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 28.06.2019, petenta A. S.A. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței nr. 90 din 17 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2016, cu privire la perioadă și condițiile pentru care se aplică suspendarea Deciziei de impunere nr. x din data de 04/04/2016, întrucât intimatele consideră că sentința nr. 90 din 17.05.2016 nu se mai aplică întrucât s-a pronunțat o instanță de fond, respectiv prin încheierea din 21.11.2017 din dosar nr. x/2017 a Curții de Apel Suceava prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. x din data de 04/04/2016 .

Prin încheierea nr. 17 pronunțată la data de 11 iulie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de petenta A. S.A. de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 90 din data de 17 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Împotriva acestei Încheieri a formulat recurs petenta A. S.A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate și în rejudecare admiterea cererii ca fiind fondată în sensul lămuririi dispozitivului sentinței nr. 90/17.05.2016 în sensul că suspendarea executării actului administrativ fiscal Decizia de impunere nr. x din data de 04.04.2016 se aplică până la pronunțarea instanței de fond aspect solicitat inclusiv prin cererea de suspendare fformualtă ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Suceava.

În motivarea recursului, se arată de către recurentă că prin cererea de lămurire dispozitiv a sentinței nr. 90 nu a cerut o reanalizare a argumentelor formulate pe fondul cererii de suspendare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Suceava. Ceea ce a solicitat a fost lămurirea dispozitivului sub aspectul menționării perioadei și a condițiilor suspendării executării Deciziei de impunere nr/. F-SV 78/04.04.2016 în raport de susținerile organului fiscal conform cărora sentința nr. 90/17.05.2016 nu se mai aplică având în vedere că prin încheierea din 21.11.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016.

Susține recurenta că nici până în prezent nu există nicio decizie de soluționare pe fondul contestației conform art. 273 C. proc. civ. prin care să se fi soluționat în procedura administrativă contestația promovată împotriva Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016 aspect care rezultă din răspunsul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași cu nr. ISR DRG 7863/23.05.2019.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, în esență, susține că prin sentința nr. 90/17.05.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 s-a dispus admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ formulată de societatea A. S.A. și suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016 emisă de DGRFP Iași până la pronunțarea instanței de fond, sentință rămasă definitivă prin decizia nr. 4271/03.12.2018 pronunțată de ÎCCJ prin care s-a respins recursul formulat de organele fiscale. La pronunțarea soluției de respingere a recursului formulat de DGRFP Iași, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere faptul că prin sentința nr. 179/27.11.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 a fost respinsă cererea de anulare a actelor administrative. Așadar, ÎCCJ a statuat faptul că măsura suspendării executării actului administrativ a fost dispusă numai până la pronunțarea instanței de fond, și în consecință efectele acesteia au încetat la data de 27.11.2017.

Mai arată intimata că prin sentința nr. 179/27.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017 s-a dispus; admiterea excepției inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016, respingerea cererii de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016 ca inadmisibilă, admiterea excepției tardivității cererii de anulare a Deciziei nr. 3998/19.12.2016 și respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. 3998/19.12.2016 ca tardiv formulată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prioritar, constată Înalta Curte că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, fără a se dezvolta critici cu privire la nemotivarea hotărârii sau existența unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Analizând, însă, hotărârea atacată, constată Înalta Curte că aceasta răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că acest motiv de casare urmează a fi respins.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente cauzei.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința nr. 90 din 17 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a admis cererea recurentei și s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016 până la pronunțarea instanței de fond.

Conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

Norma legală reglementează posibilitatea formulării cererii de suspendare a executării actului administrativ de către persoana vătămată, cerere de suspendare ce poate fi depusă doar după ce acțiunea de anulare a actului administrativ, în speță a cererii de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016, a fost formulată, și bineînțeles, cu îndeplinirea condițiilor impuse, respectiv: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Tot această normă juridică stabilește și perioada până la care suspendarea executării actului administrativ își produce efectele, respectiv până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ, în cazul de față până la pronunțarea asupra cererii de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016.

În consecință, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, efectele suspendării executării actului administrativ se produc de la data pronunțării instanței asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ și până la data pronunțării de către instanța de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ.

În cauză, suspendarea executării actului administrativ fiscal s-a produs în perioada 17 mai 2016 (data pronunțării sentinței nr. 90 a cărui lămurire se solicită) și până la data de 27 noiembrie 2017 (dată la care instanța de judecată a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016), astfel cum s-a reținut în mod definitiv în cuprinsul Deciziei nr. 4271/03.12.2018 a ÎCCJ, decizie ce a soluționat recursul împotriva sentinței ce a dispus suspendarea.

Verificând dispozitivul sentinței nr. 90/17.05.2016 a cărui lămurire s-a solicitat prin cererea ce face obiectul prezentului dosar nr. x/2019, Înalta Curte constată că acesta este suficient de clar, instanța de judecată dispunând suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea asupra cererii de anulare a actului administrativ fiscal.

Conform dispozițiilor art. 443 alin. (1) C. proc. civ. "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."

Obiectul lămuririi sau al interpretării vizat de dispozițiile legale mai sus citate are în vedere clarificarea dispozițiilor contradictorii ale hotărârii judecătorești. Această posibilitate de interpretare oferită de C. proc. civ. instanței, după pronunțarea hotărârii, așadar după ce s-a dezinvestit, are în vedere caracterul neclar sau contradictoriu al mențiunilor din dispozitiv.

Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se solicită.

De asemenea, calea lămuririi dispozitivului nu poate constitui o cale extraordinară de atac prin care să se înlăture considerentele deciziei de soluționare a recursului.

Jurisprudența instanței supreme atestă clar că procedura specială de lămurire a dispozitivului poate fi folosită de părți doar în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătorești nu este suficient de clar, fapt ce poate crea dificultăți în procedura de executare silită, nefiind o cale menită să ducă la anularea ori modificarea titlului executoriu, întrucât o astfel de finalitate poate fi atinsă doar prin intermediul căilor legale de atac.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei A. S.A. sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. Fălticeni împotriva încheierii nr. 17 din 11 iulie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2021.