ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6065/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public prin Procurorul General, Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Superem de Apărare al Țării, în temeiul Legii nr. 554/2004, obligarea soluționării și comunicării soluției la plângerea înregistrată sub nr. x/24.07.2017 la MP/PICCJ împotriva soluției 13313/5813/2006.

Prin încheierea din 15 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public prin Procurorul General, Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Suprem de Apărare al Țării.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat cerere de reexaminare întemeiată pe art. 200 alin. (5) C. proc. civ., solicitând să se revină asupra măsurii de anulare.

Cererea de reexaminare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Poiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 august 2018, sub nr. x/2018/a1.

Prin încheierea din 19 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de reexaminare a anulării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată din 15 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2018, a formulat recurs reclamantul A..

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, solicitând, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar, constatarea nulității acestuia pentru nemotivare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și prin întâmpinare de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ordinea de soluționare a celor două categorii de excepții (excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității recursului), Înalta Curte a dat prioritate analizei aspectului de inadmisibilitate, întrucât vizează inexistența căii de atac, în timp ce nulitatea vizează modul (condițiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, reținând astfel, că primează excepția inadmisibilității recursului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin încheierea ce formează obiectul recursului, prima instanță a dispus anularea cererii de chemare în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (3) teza întâi din C. proc. civ., conform cărora "Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii".

Potrivit art. 200 alin. (5) și (7) din C. proc. civ.:

"(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, (...)."

Dispozițiile citate prevăd expres faptul că împotriva încheierii de anulare poate fi formulată numai cerere de reexaminare, care se soluționează de către un alt complet al instanței care a pronunțat încheierea de anulare.

Rezultă, astfel, că încheierea de anulare pronunțată în temeiul art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești care pot fi atacate cu recurs potrivit art. 483 alin. (1), (3) și (4) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 200 alin. (3), (5) și (7) și art. 483 alin. (1), (3) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 15 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2020.