ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6091/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 ianuarie 2020, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/15.01.2020, emis de pârâtă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. La termenul de judecată din 27 mai 2020, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare înainte de adoptarea Legii nr. 128/2017.

1.3. Prin încheierea din 8 iulie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de reclamantul A. și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare înainte de adoptarea Legii nr. 128/2017, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (1) și (2) din Constituția României.

Prin încheierea din 26 august 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției invocate în cauză.

Împotriva încheierii din 26 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (astfel cum a fost reîncadrat de instanța de control judiciar) solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și respingerea cererii de suspendare a judecății cauzei, formulate de intimatul-reclamant.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că prin dispozițiile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 au fost abrogate dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, astfel încât, în cazul sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, nu mai există temei pentru suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției.

Totodată, a susținut recurenta, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât dezlegarea cauzei deduse judecății nu depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, Curtea Constituțională pronunțându-se doar cu privire la constituționalitatea unor acte normative.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant A. a invocat excepția nulității recursului, apreciind că recursul nu se încadrează în motivul de casare invocat.

În subsidiar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că măsura suspendării este legal dispusă, instanța de fond observând strânsa dependență dintre soluția pe care o poate adopta Curtea Constituțională cu privire la textul de lege criticat și modul de soluționare a cauzei de față. Măsura suspendării a fost apreciată ca necesară și utilă de către prima instanță, iar o astfel de soluție se situează în marja sa de apreciere.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (în care se încadrează criticile formulate), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, în forma în vigoare a Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu este reglementată posibilitatea suspendării judecării cauzei în situația sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate invocată în cursul soluționării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, având în vedere abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.

În ceea ce privește cazurile de suspendare reglementate de legea generală, respectiv de C. proc. civ., Înalta Curte reține că nici acest act normativ nu prevede un caz special de suspendare pentru ipoteza sesizării Curții Constituționale. Instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora poate fi suspendată judecarea unei pricini dacă dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Or, sesiyarea Curții Constituționale nu îndeplinește condiția prevăzută de textul de lege menționat, întrucât obiectul dosarului aflat pe rolul forului constituțional nu îl reprezintă stabilirea existenței sau inexistenței unui drept al vreunei părți, în contradictoriu cu cealaltă parte, ci realizarea controlului de constituționalitate asupra unei norme din cuprinsul unei legi sau ordonanțe de guvern, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, în prezent nu există norme, nici în legea specială și nici în legea generală de procedură care să permită să se dispună suspendarea judecării cauzei justificat de sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate invocate în cauză.

Înalta Curte reține că abrogarea, prin Legea nr. 177/2010, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitoare la suspendarea de drept a judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, a fost însoțită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părților garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil (art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.).

Pentru aceste motive, constatând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate, va casa încheierea recurată și va trimite cauza instanței de fond în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii din 26 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea atacată și trimite cauza instanței de fond în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.