ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1510/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 19.04.2017 și înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții IPJ Suceava și MAI București a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- acordarea, de către pârâtele IPJ Suceava și Ministerul Afacerilor Interne, a cuantumului maxim al salariilor de bază și al sporurilor, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv Familii Ocupaționale de Funcții Bugetare: Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, în sensul dispozițiilor Legii nr. 71 din 2015, actualizarea și plata diferențelor la drepturile salariale în funcție de clasele de salarizare și coeficienții de ierarhizare, ale funcțiilor deținute, stabilirea la nivelul maxim, pentru perioada: 09.04.2015- 05.10.2016;

- comunicarea, de către pârâtele IPJ Suceava și Ministerul Afacerilor Interne, la adresa de domiciliu a buletinului financiar de calcul, privind stabilirea și actualizarea la zi, în funcție de indicele de inflație și dobânda legală, a cuantumului maxim al salariilor de bază și al sporurilor, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv Familii Ocupaționale de Funcții Bugetare: Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, în sensul dispozițiilor Legii nr. 71 din 2015, în referire la plata diferențelor la drepturile salariale în funcție de clasele de salarizare și coeficienții de ierarhizare, ale funcțiilor deținute și să se stabilească la nivelul maxim, pentru perioada: 09.04.2015 05.10.2016;

- precizarea, de către pârâtele IPJ Suceava și Ministerul Afacerilor Interne, a valorilor nivelului minim și a nivelului maxim a clasei de salarizare și a coeficienților de ierarhizare, pentru funcțiile deținute în cadrul IPJ Suceava, în perioada: 09.04.2015-05.10.2016, precum și a valorilor efective ale clasei de salarizare și a coeficienților de ierarhizare, pentru funcțiile deținute în cadrul IPJ Suceava, în perioada: 09.04.2015-05.10.2016, de care a beneficiat la calculul elementelor salariale mai sus menționate;

- precizarea, de către pârâtele IPJ Suceava și Ministerul Afacerilor Interne, a faptului dacă termenul de: salariu de bază minim brut, în accepțiunea H.G. nr. 1017/2015 și H.G. nr. 1/2017, este sinonim cu termenul de: salariu de funcție, în accepțiunea Legii nr. 284/2010.

- inițierea de demersuri, de către cele două pârâte, în vederea declasificării, actelor normative secundare: H.G. nr. 0292/2011, Ordinul MAI S/214/2011, cu modificările și completările ulterioare, acte care încalcă principiile CEDO privind claritatea, previzibilitatea și predictibilitatea normei de drept, precum și art. 31, din Constituția României, și Legea nr. 182/2002, și comunicarea de copii după aceste norme declasificate.

Prin sentința nr. 4105 din 12 octombrie 2017, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

A admis în parte acțiunea, având ca obiect "drepturi bănești" formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și Ministerul Afacerilor Interne Bucuresti.

A obligat pârâții să plătească reclamantului diferențele salariale rezultate din salariile acordate și salariile stabilite la nivelul maxim de salarizare în plată pentru funcții similare ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 1 alin. (5)

1

din Legea nr. 71/2015 aprobată prin O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pentru perioada 09.04.2015 - 05.10.2016, sume ce se vor actualiza în raport de indicele de inflație.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul A. și pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și Ministerul Afacerilor Interne.

Prin decizia nr. 1329 din 19 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a admis excepția tardivității recursului formulat de recurentul IPJ, s-a respins, ca tardiv introdus, recursul formulat de recurentul IPJ, împotriva sentinței nr. 4105 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2017; s-au admis recursurile formulate de reclamantul A., și pârâtul MAI împotriva aceleiași sentințe, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 16 mai 2018 sub nr. x/2017*.

Prin încheierea de ședință pronunțată în ședința publică din 21 iunie 2018 în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepția de litispendență invocată din oficiu, în raport de dosarul nr. x/2017 înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava și s-a trimis dosarul instanței mai întâi investite.

Prin sentința nr. 1325 din 20 decembrie 2019, Tribunalul Suceava a dispus următoarele:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MAI pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea la acordarea cuantumului maxim al salariilor de bază și al sporurilor, și respinge, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, capătul de cerere respectiv.

Admite în parte acțiunile conexate formulată de reclamantul A. cu domiciliul în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și Ministerul Afacerilor Interne București.

Obligă pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava să acorde reclamantului cuantumul maxim al salariilor de bază și al sporurilor din cadrul categoriei profesionale, respectiv familii ocupaționale de funcții bugetare: Apărare, ordine publică și siguranță națională, din care face parte reclamantul, cu actualizarea și plata diferențelor drepturilor salariale stabilite la nivelul maxim de salarizare pentru funcții similare, ca urmare a aplicării art. 1 alin. (5)

1

din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, pentru perioada 09.04.2015-05.10.2016, inclusiv prin acordarea:

- sporului maxim de risc și de solicitare neuropsihică în procent de 20% pentru perioada 01.08.2015-05.10.2016;

- procentului de 100% din cuantumul sumelor compensatorii tranzitorii corespunzătoare salariului de merit în plată la nivelul anului 2009 pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016, respectiv acordarea procentului de 50% din cuantumul sumelor compensatorii tranzitorii, corespunzătoare salariului de merit în plată la nivelul anului 2009 pentru perioada 01.08.2016-05.10.2016;

- sumelor compensatorii tranzitorii corespunzătoare sporului maxim pentru lucrări de excepție și misiuni speciale în procent de 50%, în plată la nivelul anului 2009, pentru perioada 09.04.2015-05.10.2016;

- sporului maxim de fidelitate, în procent de 20% pentru perioada 09.04.2015-05.10.2016; diferențe salariale ce se vor actualiza cu indicele de inflație și la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței fiecărui drept salarial și până la data plății efective.

Respinge ca nefondate restul capetelor de cerere.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a promovat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.

Prin decizia nr. 672 din 24.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a admis recursul promovat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, împotriva sentinței nr. 1325 din 20 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, intimați fiind pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și reclamantul A.. S-a casat sentința nr. 1325 din 20 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 și în rejudecare: s-a respins acțiunea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și Ministerul Afacerilor Interne București.

La data de 28.10.2019 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. dosar x/2019, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 672 din 24.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 963 din data de 17 decembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A respins contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 672 din 24.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, intimați fiind Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs de reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5 și 7 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Arată recurentul că înțelege să invoce excepția de procedură a autorității de lucru judecat cu privire la dispozitivul Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, pronunțată de de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Or, dispoziția definitivă din dispozitiv, dată de 3 magistrați judecători independenți, a fost încălcată, cu privire la stabilirea componenței efective a completului de judecată, care a soluționat dosarul nr. x/2019, din acest complet făcând parte în mod nelegal și neprocedural, netransparent, neprevizibil și nepredictibil, doamna judecător B..

Arată recurentul că aspectul încălcării normelor procedurale obligatorii, de ordine publică cu privire la componența completului de judecată, cu privire la modul de desemnare a membrilor completului de judecată, dar și cu privire la încălcarea autorității de lucru judecat, în limitele procesuale expuse, i-au creat un prejudiciu procesual evident, în condițiile în care la data de 04.12.2019, a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător C. (având în vedere dispozițiile definitive obligatorii din încheiere), cerere care prin încălcarea normelor de procedură civilă și a Regulamentului intern de norme ce reglementează activitatea instanței de judecată, nu a mai fost înregistrată printr-un dosar asociat (de exemplu: 763/39/2019/a2) și apoi soluționată separat printr-o Încheiere finală, fiind respinsă nelegal, prin decizia civilă nr. 963 din data de 17.12.2019, ca inadmisibilă.

Cu privire exclusiv la parțialitatea doamnei judecător B. precizează recurentul faptul că doamna judecător B., a exercitat funcția de judecată în cadrul completului C1 R, în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, dosar aflat în faza procesuală a recursului, pronunțându-se pe fondul cauzei, într-un dosar civil al cărui obiect principal este identic cu obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, (în care a avut calitatea de reclamant), și în care reclamantul, polițist activ în cadrul IPJ Suceava, până în anul 2016, s-a aflat într-o situație juridică similară, cu situația juridică a recurentului din dosarul x/2017 (cu privire la capătul principal de cerere, din prima cerere de chemare în judecată, formulată la data de 12.04.2017).

Deși cele două dosare mai sus invocate, au avut evoluții procesuale diferite la prima instanță, și au fost repartizate, cercetate, dezbătute, analizate, de complete de judecată diferite, considerentele celor două decizii civile, mai sus invocate, sunt absolut indentice.

O astfel de preluare a motivării, la nivel grosier, ad integrum, necondiționat de obiectul, părțile, sau cauza acțiunii, de o manieră repetitivă (fiind vorba despre cel puțin trei decizii civile), de la un dosar la altul, sau de realizare în comun, la nivelul mai multor complete de judecată, din cadrul Curții de Apel Suceava a unei motivări comune, de prezentare a unor considerente comune, în condițiile explicite mai sus detaliate, este de natură să afecteze principiul securității raporturilor juridice, al dreptului la un proces echitabil, este de natură să creeze premisele unei erori judiciare, creându-i recurentului un prejudiciu procesual evident, o insecuritate și confuzie juridică, cu privire la autoritatea și puterea de lucru judecat a deciziei invocate, referitor la obiectul principal dedus judecății, din prima cerere de chemare în judecată, părțile litigiului, sau cu privire la cele patru capete de cerere din cea de a doua cerere de chemare în judecată, mai sus menționate, pentru a căror stabilire este nevoie de continuarea procedurilor judiciare, la nivel național, precum și la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului.

În aceste condiții mai sus detaliate, a fost încălcat secretul deliberării și al motivării celor trei decizii civile.

Revenind la recursul declarat împotriva deciziei nr. 963 din data de 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, recurentul arată că se impune casarea deciziei civilă nr. 963 din data de 17.12.2019 (partea care se referă la respingerea cererii de recuzare a doamnei judecător C.), pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, și apoi pe cale de consecință, casarea întregii decizii civile nr. 963 din data de 17.12.2019, fiind incidente motivele de casare, de nelegalitate, prevăzute de art. 488 alin. (1), punctul 1, punctul 2, punctul 5, punctul 7 din C. proc. civ.

În partea finală a dispozitivului Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus cu titlu de autoritate dar și de putere de lucru judecat următoarele:,,…La termenul de judecată din 17.12.2019, în locul doamnelor judecător D. și E., în componența completului de judecată vor intra doamnele judecător F. și Amalia Stănescu…".

Această parte din dispozitiv, a dobândit autoritate de lucru judecat, la data de 03.12.2019, arată recurentul.

Cu toate acestea, dispoziția definitivă mai sus citată, dată de 3 magistrați judecători independenți, a fost încălcată, cu privire la stabilirea componenței efective a completului de judecată, care a soluționat dosarul nr. x/2019, din acest complet făcând parte în mod nelegal și neprocedural, netransparent, neprevizibil și nepredictibil, doamna judecător B. (în lipsa evenual a unei noi dispoziții de repartizare aleatorie a dosarului, sau a altui act procedural care să fie comunicat și pus în discuția părților, cu privire la nerespectarea Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, și la schimbarea ad-hoc a unui membru al completului de judecată), mai arată recurentul.

Acest aspect al încălcării normelor procedurale obligatorii, de ordine publică cu privire la componența completului de judecată, cu privire la modul de desemnare a membrilor completului de judecată, dar și cu privire la încălcarea autorității de lucru judecat, în limitele procesuale mai sus expuse, i-a creat un prejudiciu procesual evident, susține recurentul, în condițiile în care la data de 04.12.2019, a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător C. (având în vedere dispozițiile definitive obligatorii din încheiere), cerere care prin încălcarea normelor de procedură civilă și a Regulamentului intern de norme ce reglementează activitatea instanței de judecată, nu a mai fost înregistrată printr-un dosar asociat (de exemplu: 763/39/2019/a2), și apoi soluționată separat printr-o Încheiere finală, fiind respinsă nelegal, prin decizia civilă nr. 963 din data de 17.12.2019, ca inadmisibilă.

Practic, prin folosirea unui artificiu nelegal procedural, netransparent, neprevizibil și nepredictibil, (în lipsa evenual a unei noi dispoziții de repartizare aleatorie a dosarului, sau a altui act procedural care să fie comunicat și pus în discuția părților, cu privire la nerespectarea Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, și la schimbarea ad-hoc a unui membru al completului de judecată), doamna judecător B., a făcut parte din completul de judecată ce a soluționat dosarul nr. x/2019, instanța de judecată considerând nelegal, și neprocedural, că a solicitat recuzarea unui judecător (C.), care nu face parte din completul de judecată.

În ceea ce privesc motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, recurentul reia criticile formulate împotriva Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și mai adaugă următoarele, reluând practic aceleași critici pentru fiecare motiv de casare invocat:

Completul de judecată care a exercitat funcția de judecată în dosarul nr. x/2019, nu a fost alcătuit potrivit dispozițiilor legale, iar compunerea acestuia a fost schimbată cu încălcarea legii, din următoarele considerente:

Cererea de recuzare a judecătorului C., formulată de recurent la data de 04.12.2019, și trimisă prin Poșta Română cu confirmare de primire, nu a mai fost înregistrată în evidențele ECRIS, și în alte evidențe ale instanței, prin atribuirea unui număr de dosar asociat (de exemplu: 763/39/2019/a2), cum s-a întâmplat cu prima cerere de recuzare care a făcut obiectul dosarului asociat: x/2019

Cererea de recuzare a judecătorului C., formulată de recurrent la data de 04.12.2019, nu a fost soluționată separat printr-o Încheiere, care să fie pronunțată în ședință publică, după cum prev. de art. 51 alin. (5), din C. proc. civ., încheiere care să poată fi atacată la instanța de recurs, conform disp. art. 53 alin. (1), din C. proc. civ.

Judecătorul C., care trebuia să facă parte din completul de judecată, conform dispozițiilor obligatorii ale Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, nu a mai făcut parte din acest complet de judecată, în condițiile în care din aplicația informatică: portjust.ro, sau din decizia civilă nr. 963/17.12.2019, nu rezultă că aceasta a formulat cerere de abținere, sau că împotriva acesteia s-a formulat cerere de recuzare.

Completul de judecată ce a participat la sedința de judecată din data de 17.12.2019, în dosarul nr. x/2019, prin pronunțarea deciziei civile nr. 963/17.12.2019, a încălcat autoritatea de lucru judecat a Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, mai sus menționate, motiv de nulitate absolută, de ordine publică, necondiționată, a întregii decizii civile nr. 963/17.12.2019. Membrii completului de judecată (inclusiv grefierul de ședință), trebuiau să cunoască conținutul acestei încheieri și să respecte atoritatea și puterea de lucru judecat ale acesteia, arată recurentul. Mai mult judecătorul G. a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat și motivat Încheierea finală definitivă din data de 03.12.2019, dată în dosarul nr. x/2019.

Nu rezultă, în condiții de obiectivitate, de regularitate procesual civilă și în condițiile necesității garantării efective a respectării principiilor findamentale ale procesului civil(principii reglementate și la nivel constituțional, precum și la nivel comunitar european), principii statuate expres prin disp. art. 6, art. 7, art. 8, art. 12, art. 13, art. 14, art. 19, art. 20, art. 22, din C. proc. civ..(și care trebuiau cunoscute și aplicate efectiv inclusiv de membrii completului de judecată), de ce anume judecătorul C. nu a mai făcut parte din completul de judecată mai sus menționat, și de ce nu a respectat dispozițiile obligatorii ale Încheierii finale definitive din data de 03.12.2019, concluzionează recurentul.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Prealabil, Înalta Curte arată că motivele de recurs formulate la data de 8 martie 2022 de către recurent le va respinge ca fiind tardiv formulate față de dispozițiile art. 485 coroborate cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ. și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Mai arată Înalta Curte că deși recurentul își întemeiază declarația de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5 și 7 C. proc. civ. reia aceleiași critici pentru fiecare dintre motivele de casare invocate.

Pe cale de consecință, Înalta Curte învederează că, pentru o mai bună logică a redactării, având în vedere similitudinea și corelațiile dintre criticile expuse de recurent, cererea de recurs va fi analizată și soluționată printr-un raționament juridic întemeiat pe argumente comune.

Analizând sentința recurată din perspectiva criticilor recurentului, în limitele învestirii, respectiv, partea care se referă la respingerea cererii de recuzare a doamnei judecător C., Înalta Curte le va respinge ca nefondate.

Referitor la critica recurentului în sensul că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat "cu privire la dispozitivul încheierii definitive finale din data de 03.12.2019", Înalta Curte arată că textul de lege la care acesta face referire, respectiv art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat și arată că hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Analizând dispozitivul încheierii recurate, Înalta Curte reține că prin încheirea a cărei casare se solicită, curtea de apel a tranșat asupra incidentului procedural vizând cererea de recuzare formulată de recurentul în cauză, în sensul că a respins-o ca inadmisibilă și, admițând cererea de abținere formulată de doamnele judecător D. și E., a stabilit că pentru termenul de judecată din data de 17.12.2019 în componența completului de judecată vor intra doamnele judecător F. și C..

Din această perspectivă, în niciuna dintre situații nu s-ar putea aprecia că există autoritate de luru judecată în sensul atribuit de către legiutor acestei instituții atunci când ne referim la desemnarea unor magistrați judecători care să facă parte din componența unui complet de judecată.

Prin urmare, în cauză nu a existat o greșită aplicare a normelor de procedură reglementate de art. 430 C. proc. civ.

În ceea ce privesc criticile formulate de recurent în sensul că, ... am respectat puterea obligatorie a acestei încheiri ... solicitând recuzarea acestui judecător, prin mijloace exclusiv legale, ... și nu prin mijloace improvizate, nelegale, neprevizibile ... mijloace ad-hoc prin care judecătorul C. nu a mai exercitat funcția de judecată pentru ședința de judecată din 17.12.2019, nu a mai făcut parte din completul de judecată, locul acesteia fiind luat, tot prin mijloace improvizate nelegale..., de către judecătorul B..", Înalta Curte le va respinge, de asemenea ca nefondate.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă că pentru termenul de judecată din data de 17.12.2019 doamna judecător C. nu avea cum să facă parte din completul de judecată având în vedere că se afla la pensie, astfel că a fost înlocuită cu doamna judecător B., potrivit dispozițiilor art. 110 alin. (6) și (8) din Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești (proces-verbal aflat la dosar contestație în anulare).

Învederează Înalta Curte că nu poate avea în vedere alegațiile recurentului referitoare la decizia civilă nr. 672/24.09.2019 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2017, la decizia civilă nr. 643/24.09.2019 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2018 și decizia civilă nr. 725/15.10.2019 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2019., acestea excedând cadrului procesual stabilit prin cererea de recurs.

În acest context, reținând criticile recurentul care la fila x recurs revine asupra încheierii din data de 03.12.2019, Înalta Curte arată că în mod corect a fost consemnat în practicaua deciziei nr. 963/17.12.2019 faptul că reclamantul A. a formulat o cerere de recuzare privind pe domnul H. și o cerere de recuzare privind pe doamna C. .

Or, față de dispozițiile art. 46 raportat la art. 47 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că pot fi recuzați doar judecătorii care au fost învesțiși cu soluționarea cauzei, cererile de recuzare au fost corect respinse ca fiind inadmisibile.

Mai reține Înalta Curte că față de dispozițiile art. 97 din Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora:

(1) Cererile nou-intrate care privesc un dosar deja înregistrat în ECRIS nu vor fi înregistrate cu număr nou de dosar, dacă au unul din următoarele obiecte:

Față de toate aceste considerente, motivele de casare potrivit cărora instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale sau că hotărârea a pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii sau că prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", sunt nefondate.

Așadar, nu se poate concluziona că au fost încălcate drepturile procesuale ale reclamantului sau că instanța de fond a instrumentat dosarul într-o manieră care să impună sancționarea vreunui act de procedură cu nulitatea.

Instanța de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele reformării soluției primei instanțe, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată tardive motivele de recurs formulate la data de 8 martie 2022.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 963 din data de 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2022.