ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1224/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1224/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 19 mai 2021
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, au solicitat:
actualizarea pensiei conform art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, prin raportarea la salariul minim brut pe țară garantat în plată, la solda de funcție, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată la valoarea de 1450 RON și totodată, prin majorarea corespunzătoare a celorlalte elemente salariale ce se calculează proporțional cu valoarea soldei de funcție cum sunt: gradațiile, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, primele, premiile și din alte drepturi salariate, în procentele stabilite prin art. 29,30 și 108 din Legea 223/2015, inclusiv a sporului la pensie cuvenit ordinului "Meritul Militar", în procentele stabilite prin art. 11 din Legea 80/1995, de la data de 1 februarie 2017, actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă drepturilor bănești, începând cu data scadenței și până la data plății efective, cu plata cheltuielilor de judecată, dacă va fi cazul;
actualizarea pensiei conform art. 60 din Legea 223/2015, prin majorarea soldei de funcție de la 1450 RON, cu încă 15%, ca efect al art. II alin. (3) lit. b) din Legea 152 din 2017 și totodată, prin majorarea corespunzătoare a celorlalte elemente salariale ce se calculează proporțional cu valoarea acesteia, cum sunt gradațiile, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, primele, premiile și din alte drepturi salariale, în procentele stabilite prin art. 29, 30 și 108 din Legea 223/2015, inclusiv a sporului la pensie cuvenit ordinului "Meritul Militar", în procentele stabilite prin art. 11 din Legea 80/1995, de la data de 1 iulie 2017, actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă drepturilor bănești, începând cu data scadenței și până la data plății efective, cu plata cheltuielilor de judecată, dacă va fi cazul.
Prin încheierea nr. 148 din 25.02.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava în soluționarea cauzei și s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare secției I civile a Tribunalului Suceava.
Pe rolul secției I civile, cauza a fost înregistrată la data de 06 martie 2019, cu numărul de dosar x/2019
Prin sentința civilă nr. 985 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Suceava a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.
A admis în parte acțiunea având ca obiect "recalculare pensie" formulată de reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și UM 01037 Vatra Dornei.
A obligat pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la actualizarea pensiilor militare de serviciu de care beneficiază reclamanții prin echivalarea salariului de funcție cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, care nu include sporuri și alte adaosuri, în valoare de 1450 RON, începând cu data de 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017.
A obligat aceiași pârâți la plata diferențelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație și asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare începând cu data de 01.02.2017 și până la data plății efective a drepturilor.
A respins celelalte pretenții ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și pârâții.
Prin decizia nr. 348 din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a luat act de renunțarea reclamanților A., B., C., D., E. și F. la judecarea apelului declarat împotriva sentinței nr. 985 din 22 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă - în dosarul nr. x/2019.
A admis apelul pârâților Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, prin reprezentanții lor legali, împotriva aceleiași hotărâri judecătorești; a schimbat în parte sentința civilă nr. 985 din 22 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Suceava, în sensul că a respins, în tot, acțiunea reclamanților; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții-reclamanți B., F., C., D., A. și E., solicitând admiterea căii de atac, anularea cererii de renunțare la apel și retrimiterea acțiunii spre rejudecare la instanța competentă.
Recurenții susțin, în esență, că deși au renunțat la cererea de apel, considerând că, ceea ce a hotărât tribunalul, este un drept câștigat, având în vedere faptul că instanța de apel a rejudecat toată acțiunea, bazându-se pe motivări și interpretări proprii ale legii, cu încălcarea normelor de drept material aplicabile speței, interpretând eronat legile salarizării personalului bugetar, în totală contradicție cu art. 41 alin. (2) din Constituția României, depășind limitele efectelor devolutive ale apelului, sunt nevoiți să se răzgânească cu privire la cererea de renunțare la apel și să solicite repunerea pe rol a cererii de apel, pentru a putea susține cauza pe noile interpretări date de Curtea de Apel Suceava.
Intimații-pârâți CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE au depus întâmpinări, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
În cauză, față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea izvorăsc dintr-un conflict de asigurări sociale, respectiv recalcularea drepturilor de pensie.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018" nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."
Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.
Prin urmare, obiectul acțiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.
Totodată, prin Legea nr. 76/2012, art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 a fost modificat, în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.
De asemenea, art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat (lege specială față de Legea nr. 263/2010, dar care conține prevederi similare în ceea ce privește reglementarea jurisdicției în sistemul pensiilor) prevede că "jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii fiind soluționate în primă instanță, potrivit art. 101 din același act normativ, de către tribunale.
În ceea ce privește calea de atac, legiuitorul a prevăzut la art. 103 din același act normativ mai sus amintit că "hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel", prevederile Legii nr. 223/2015 referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, completându-se cu dispozițiile C. proc. civ. și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform art. 104 din Legea nr. 223/2015.
Așa fiind, în litigiile de muncă și asigurări sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai cea a apelului.
Totodată, în accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, recurs, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în conflictele de muncă și de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și la art. 100-101 și art. 103-104 din Legea nr. 223/2015.
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 348 din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Înalta Curte reține că manifestarea de voință a apelanților-reclamanți, în sensul renunțării la judecata apelului, are valența unei achiesări la hotărâre și nu o renunțare la judecată în sensul prevăzut de art. 406 C. proc. civ.
Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ. achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.
Prin urmare, hotărârea recurată fiind definitivă, și achiesarea apelanților-reclamanți la sentința pronunțată de tribunal are caracter definitiv, nefiind supusă recursului la instanța ierarhic superioară, cum în mod greșit a reținut instanța de apel.
Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat recurenții-reclamanți B., F., C., D., A. și E. împotriva deciziei nr. 348 din 2 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B., F., C., D., A. și E. împotriva deciziei nr. 348 din 2 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2021.