ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1971/2020

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 31.01.2018 și înregistrată sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- recunoașterea dreptului pretins, respectiv indexarea cuantumului pensiilor militare de stat cu 100% din rata medie anuală a inflației, cu adăugarea a 50% din creșterea reală a câștigului salariat mediu brut realizat, conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în contradicție cu art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu;

- recunoașterea dreptului pretins, respectiv actualizarea cuantumului pensiilor militare de stat ori de câte ori se majorează solda de grad și solda de funcție al militarilor activi, conform prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în contradicție cu art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu;

- obligarea Ministerului Apărării Naționale, prin Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N să pună în plată drepturile prevăzute de art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, fără modificările aduse de O.G. nr. 59/2017, deoarece aceste modificări nu au făcut obiectul stabilirii și acordării pensiei sale, la data când aceasta a fost stabilită.

Prin sentința civilă nr. 944 din 25 iunie 2018, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâții MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și CASA DE PENSII SECTORIALĂ a M.Ap. N. A respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a CASEI DE PENSII SECTORIALE a M.Ap. N., invocată de aceste instituții. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a GUVERNULUI ROMÂNIEI, invocată de această instituție. A respins cererea formulată în contradictoriu cu GUVERNUL ROMÂNIEI, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins, ca nefondată, excepția tardivității cererii, invocată de CASA DE PENSII SECTORIALĂ a M.Ap. N. și de MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE. A respins, ca nefondată, cererea având ca obiect recalculare pensie, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE.

Prin decizia nr. 254 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 944 din 25 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă.

Prin decizia civilă nr. 254 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 944 din 25 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.

Potrivit recurentului, hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Recurentul arată că, deși în nici un text al legii pensiilor militare de la acea dată, nu este menționat că, pe viitor, cuantumul poate fi modificat, altfel de cum era prevăzut deja în lege, Curtea a reținut că o lege nu retroactivează atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior.

Recurentul susține că, în ceea ce privește O.U.G. nr. 59/2017 legiuitorul, confundă și amestecă două legi cu aplicare diferită, respectiv Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, printr-un act normativ retroactiv, discriminatoriu, vătămând un drept legal stabilit, prin care s-au întocmit acte și fapte juridice definitive.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Intimații nu au depus întâmpinare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Părțile au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 254 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, într-un litigiu de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Pe de altă parte, conform dipozițiilor art. 100 din Legea nr. 223/2015, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, "Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", art. 103 din același act normativ statuând că "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Așadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite și cele vizând asigurările sociale.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 254 din 7 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2020.